2.U

244 26 2
                                    


Este 10 fără 5 minute. Am zis că la 10 ne întâlnim în faţă la bar. Mă uit în stânga şi în dreapta şi nu văd nici o persoană asemănătoare cu cea descrisă de Tia. Poate a uitat sau poate e vreo glumă proastă ca să îmi strice sâmbăta. Dar dacă tot sunt în zonă, o să profit de ocazie şi poate agăţ ceva prin clubul de lângă. Sigla lui roz mă orbeşte, iar muzica care se aude când cineva deschide uşa, este groaznică. Aş putea să îi iau locul dj-ului cu uşurinţă.

Prins în gândurile mele nu am observat când cineva s-a apropiat de mine şi mi-a pus mâna pe umăr. În momentul următor m-am întors brusc, cu pumnul aţintit spre fata individului, care cu o mişcare uşoară mi-a barat lovitura. Abia când faţa lui a ajuns la lumină, mi-am dat seama cine este.

- S scuze, m-ai cam speriat.

- Ah nu-i nimic. Îmi răspunse cu zâmbetul pe buze.

- Tu ar trebui să fii Alesis. Încântat de cunoştinţă, eu sunt Elian.

- De asemenea. Intrăm? Şi îmi arata uşa barului. Dau din cap afirmativ şi intrăm.

Dacă ar fi să-i fac o descriere. Hmmm. Este cam cu 10 cm mai înalt decât mine, dar mai bine făcut, dacă eu mănânc cât 10 şi nu mă îngraş, el se vede că merge la sală. Culoarea ochilor mi se pare super frumoasă. Un albastru electrizant, nu ştiu cum să o descriu, ceva gen apa mării, nu ştiu. În rest pare să fie ok. Mă aşteptam să dau de unul la 30 de ani, dar chiar oare câţi ani are, iham să ne întoarcem, de unul la 30 de ani, plin de coşuri, slab mort, şi ochelari cu lentilele fund de borcan.

Ajungem undeva în lateralul localului şi ne aşezăm la o masă. Un chelner ne ia comanda şi se face nevăzut.

- Sii cu ce te pot ajuta? Încep eu conversaţia. Chiar nu aveam de gând să pierd vremea.

- Păi am o piesă mai tristă, şi nu-i găsesc instrumentalul. Eu obişnuiesc să lucrez cu melodii vesele.

- Ahaa deci aşa se explică lipsa ta de inspiraţie.

- Mda. Şi îmi e cam urât şi ruşine fiindcă săptămâna asta trebuie să o "predau".

- Ai putea să-mi arăţi cam ce ideie ai şi cam cum sună piesa şi poate o să am şi eu o idee.

- Sper să fie idea salvatoare.

Am mai vorbit cam două ore, despre una şi despre alta, de nici nu mi-am dat seama că a trecut timpul. Într-un final ne-am hotărât să mergem la el acasă şi să văd în ce stadiu este.

După alte câteva ore de discuţii şi băut, mi s-a cam rupt filmul.

...

O rază de soare im tot bate în ochi, încerc să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Îmi deschid ochii şi încerc să-mi revin.

Am o durere groaznică de cap, iar tot corpul mă doare. Încerc să cobor din pat, dar de ce naiba sunt dezbrăcat? Ce s-a întâmplat. Oare chiar atât de rău m-am îmbătat încât să fi vomat pe mine?

Noroc că Alesis a apărut la uşa cu un mega zâmbet şi m-a luminat. Temerea mea chiar s-a adeverit. Adică am făcut mai multă mizerie decât trebuia. După ce mi-am cerut scuze cred că de 1000 de ori, mi-a zis că măcar atât să facă după cât l-am ajutat. Am şi uitat de melodia la care lucram.

După ce îmi înapoiază hainele, curate. Intru să fac un duş. Am muşchii atât de încordaţi, de parcă aş fi sapat toată noaptea. Picăturile de apă rece parcă mă readuc la viaţă. Dar durerea de cap îmi persista. Ies din duş, iau prosopul pe care mi-l lăsase şi după ce mă şterg mă întorc in camera şi mă îmbrac.

Individul este în bucătărie cu o ditamai ceaşca de cafea în faţă. Mie mi-ar trebui 3 zile să o beau. Fata îi este mult mai luminată şi nu mai pare aşa de încordat. Se pare că l-am ajutat destul de mult. Probabil toată lumea era cu gura pe el.

- Poftim. Şi îmi întinde o farfurie pe care se aflau două sandvisiuri.

... mă uit la el destul de uimit

- Tia mi-a spus că aşa îţi începi tu ziua.

- Aham. Mulţumesc.

- Poftă bună!

- Tu nu mănânci?

- La mine ziua începe cu cafea, multă cafea şi pe la doua abia iau prima masă.

Fără să mai scot un sunet încep să mănânc. Foamea urla în mine.

După alte câteva minute îmi iau rămas bun şi mă îndrept spre casă. Deja era ora 16 şi eu umblam teleleu pe străzi. S-a oferit să mă ducă cu maşina, dar am preferat să o iau pe jos, puţin aer nu strică.

........

Lung capitol, ştiu, dar am zis că încerc să păstrez o egalitate între cei doi, şi la seme având tot cam aşa.

O noapte de betie, o viata de iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum