The Anonymous (H.S)

Hurt

"De ce nu ai incredere in mine? Nu simt nimic pentru el."

Tipetele noastre se auzeau in intreaga casa. Trecusera deja minute bune de cand Mike a deschis subiectul si incepeam sa ma satur de cearta asta.

"Ei bine, e evident ca el simte ceva pentru tine!"

"Fii serios Mike. Eu si Harry suntem doar prieteni. Nu simte nimic pentru mine."

"Atunci spune-i sa te lase in pace. Eu sunt iubitul tau si eu trebuie sa petrec timp cu tine. Sa-si vada de treaba lui si sa nu se mai bage in viata altora, doar ne distruge relatia."

"Inceteaza sa iti mai imaginezi lucruri! Relatia nu merge pentru ca tu ai de fiecare data ceva de facut, niciodata nu ai timp pentru mine."

Tot ce am scos de la el a fost un pufnit batjocoritor.

"Stii ce? Pleaca!"

"Poftim?"

"Ti-am spus sa pleci, Mike." i-am raspuns, incercand sa ma calmez. "Iesi din casa mea si cand o sa iti dai seama care-i adevarata problema, mai vorbim."

"Bella, nu vorbesti serios?"

"ACUM!" am tipat aratandu-i usa.

A strans din dinti si a iesit nervos, trantind usa. La nici doua minute dupa aceea telefonul meu a vibrat, facandu-ma sa oftez.

Probleme in paradis, love?

-E

Nervii au navalit peste mine si m-am trantit pe canapea, ascunzandu-mi fata in maini. M-am saturat ca Mike si Harry sa se certe in halul asta. De ce nu pot accepta pur si simplu ca tin la amandoi? Ca Mike e iubitul meu si Harry imi e doar prieten? Nu sunt papusa nimanui, cu atat mai putin a lor, si trebuie sa invete sa nu ma mai controleze dupa bunul plac. 

Am iesit sa ma plimb, incercand sa uit de cearta de mai devreme. Afara era innorat si batea vantul, insa nu imi pasa, desi aveam doar un tricou pe mine. M-am trezit plimbandu-ma pe potecile parcului, care in acel moment parea o scena dintr-un film de groaza. Doar pasii mei se auzeau lovind asfaltul, asta pana cand telefonul mi-a sunat, facandu-ma sa tresar. 

"Alo?"

"Buna Bella."

"Oh, hei Wren."

"Am ceva sa iti spun, e legat de cazul parintilor tai si ma gandeam ca poate-- ai plans?"

Mi-am refacut vocea, incercand sa ascund faptul ca am plans.

"Um, nu. Sunt bine. Ce voiai sa imi spui?"

"Bella, nu ma minti."

Am inghitit in sec, facandu-l sa ofteze.

"Unde esti?"

"In parc."

"Ajung in 5 minute."

Nu am apucat sa mai spun nimic, el inchizand telefonul. M-am asezat pe prima banca pe care am vazut-o si am asteptat.

Intradevar, in 5 minute l-am putut zari pe Wren cautandu-ma cu privirea. M-am ridicat de pe banca si am alergat in bratele lui, nepasandu-mi de ce va crede. Nu-mi mai pasa de nimeni si nimic altceva. Am avut cateva saptamani grele si voiam doar sa ma odihnesc.

*Harry's POV*

Ma plimbam pe strada incercand sa imi limpezesc gandurile si sa inlatur grijile care imi invadau mintea. Cerul avea o nuanta de gri inchis si vantul batea cu putere, anuntand venirea ploii. Orasul parea pustiu, prezenta mea fiind singura din atmosfera. Am inaintat catre parc, cu gandul ca peisajul verde si proaspat ma va ajuta sa ma calmez. Am luat-o pe o alee oarecare, mergand cu capul plecat. Ceea ce am vazut cand mi-am ridicat privirea mi-a facut sangele sa fiarba. Bella statea in bratele politistului aluia idiot, cu bratele infasurate in jurul gatului lui. In cateva secunde si-a ridicat capul si buzele lor s-au contopit, micsorand spatiul dintre ei cat mai mult posibil. Fara sa mai stau pe ganduri, am pufnit nervos, cu o urma de amuzament in glas, facandu-i pe cei doi sa se desprinda din sarut si sa se uite speriati la mine.