O bătaie în uşă îl opreşte pe Jungkookie din ce făcea. Se duce uşor sprea ea si întrebă:
-Da?
-Kookie, sunt eu, Namjoon. Îmi pare rău pentru mai devreme, nu credeam că te va afecta aşa mult.
-Tu cum te-ai simți dacă ai fi în locul meu? Întreabă băiatul puțin mai tare aproape lăsând cãteva lacrimi să îi cadă. Tu şti cum te-ai simți dacă ar afla persoana pe care o placi că eşti gay? Îți spun eu cum, te-ai simți josnic! Tu îți dai seama că Jimin nu o să mai vorbească cu mine în viața lui? Sigur mă crede un ciudat acum..Strigă lăsânduşi corpul să cadă pe podea, apoi ghemuinduse şi îzbucnind în plâns.
-Kookie, deschide uşa. Îmi cer scuze, te rog deschide. Kookie, îl cunoşti pe Jimin. Cu siguranță nu te va crede un ciudat. Oricum trebuia să îi spui la un moment dat. Nu o să şti niciodată părerea lui Jimin dacă nu vorbeşti cu el. Te rog deschide. Ți-am găsit telefonul sub o canapea, ți-l dau şi tu íl suni, bine?
-Nu! Plecă! Nu vreau să îl sun! Va râde de mine!
-Nu va râde, promit. Deschide.
-ohh..bine..
-Poftim telefonul, e puțin spart dar..cred că poți să îl suni.
-Hyung..te rog..stai cu mine când vorbesc cu el. Mi-e frică să vorbesc doar eu.
-Bine Kookie. Acum sunăl.
Necorectat
M-am cam distanțat de acțiunea cărții dar voi reveni în următoarele capitole.💞
CITEȘTI
ADOPTATĂ
FanfictionV-ați gândit vreodată cum ar fi dacă ați fi fost orfane? Citiți cartea şi veți vedea cum îmi imaginez eu viața unei fete adoptate de membrii trupei BTS.
