Pentru iubirea unui italian

Capitolul 1

 Eve il vazu din cealalta parte a incaperii si timpul se opri in loc. Se simtea ca si cum ar vedea un film, ca si cum fantezia facea sa dispara realitatea. Acel clic. Acel zumzet. Acea privire atunci cand intalnesti ochii unui barbat si stii ca el este unicul barbat. Bineinteles trebuia sa fie o fantezie. Ce alta explicatie ar putea exista pentru a stii ca un complet necunoscut era persoana cu care sa iti doresti sa iti petreci restul vietii? Dar acel barbat nu era un necunoscut, desi asta putea fi de asemenea o fantezie. Pana la urma, trecuse mult timp. Eve isi fixa privirea pe bautura ei inainte de a indrazni sa il priveasca din nou, dar de data aceasta el se intoarse si, desi se simti deceptionata sa vada ca barbatul nu ii impartasea fascinatia, putu sa il studieze dupa pofta inimii. Era aproape sigura ca era Luca. Avea parul negru si un chip orgolios pe care Eve il contempla ca si cum ar vrea sa ii memorizeze trasaturile sau sa si-le aminteasca. Ochi negri duri si inteligenti, nas roman si o gura care era in acelasi timp seducatoare si nemiloasa. Era atractiv si sexy, si avea un aer de incredere care atragea privirile. Incaperea era plina de barbati bogati si prosperi, dar el iesea in evidenta, cu pielea lui aurie care stralucea ca si cum ar fi matase si cu trupul lui musculos. Avea aspectul unui aristocrat dintr-o alta epoca, dar in acelasi timp era un barbat modern. Eve era obisnuita sa isi formeze o idee despre oameni cu rapiditate, dar ar fi putut sa stea acolo sa il contempleze toata dupa-amiaza. Barbatul purta haine elegante: o camasa alba care scotea in evidenta un corp viguros si pantaloni negri care ii puneau in valoare picioarele lungi, dure si musculoase. Desi era linistit, emana o vitalitate care facea ca ceilalti barbati sa para nesemnificativi. Avea capul inclinat intr-o parte si o asculta pe femeia blonda de langa el care purta o rochie stralucitoare. Femeia vorbea cu un entuziasm care ii sugera lui Eve ca ea nu era singura persoana constienta care se afla in fata unui barbat care era parca din alta lume. Dar asta nu o surprindea, pentru ca orice femeie in deplinatatea facultatilor ei mentale ar trebui sa se simta atrasa de el.

- Eve? - Eve isi intoarse capul si isi vazu gazda, care se apropia de ea cu o sticla de sampanie in mana pentru ai umple paharul aproape gol. - Pot sa te tentez cu un alt pahar?

Eve planuise sa plece repede si voia ca primul ei pahar sa fie si ultimul, dar afirma.

- Multumesc, Michael.

Eve isi plimba privirea prin incapere, in timp ce Michael ii umplea paharul. Cortinele erau trase si se putea vedea lumina lunii care se reflecta in apa, in timp ce in incapere conversatiile animate indicau ca acea seara fusese un succes.

Eve ridica paharul. 

- La multi ani! Sotia ta este norocoasa!

- Da. Dar nu la toata lumea le plac surprizele - spuse el.

Eve il mai privi inca odata pe Luca.

- Adevarul e ca nu stiu. In orice caz, e o petrecere reusita.

Michael zambi.

- Da. Ma bucur ca ai putut veni, pentru ca nu oricine se poate mandri ca a avut o personalitate a televiziunii la petrecerea lui !

Eve rase.

- Michael Gore ! Ma cunosti decand eram un mormoloc! M-ai vazut cu uniforma scolara si cu genunchii plini de julituri. Eu nu cred ca da prezint emisiunea matinala sunt neaparat o personalitate a televiziunii.

- Dar ai facut-o foarte bine.

Poate ca o facuse, dar in acest moment se simtea vulnerabila, si descoperi ingrozita ca bause aproape tot paharul de sampanie si ca Luca o asculta in continuare pe acea blonda entuziasta. Iar ultimul lucru de care avea nevoie in viata ei, era complicatia unui barbat carismatic care era visul tuturor femeilor. Eve invatase destul de repede ca era important sa iti atingi obiectivele, atata timp cat acestea erau realiste.