Pentru iubirea unui italian

Epilog

Dupa - amiaza era insorita si batea o usoara briza care ravasea parul celor doua femei in timp ce isi priveau copii jucandu-se.

- Oh, Eve - ofta Lizzy. - Locul acesta este superb.

Eve privi in jurul ei incercand sa vada totul prin ochii prietenei sale si reamintindu-si bucuria ei cand Luca o aduse pentru prima data acolo. Casa din Viale Monte Pincio se afla intre munti, in afara Romei, la o ora si jumatate distanta de oras, dar parea o alta lume. Intrarea in gradina se facea prin intermediul unei porti mari de fier si era incojurata de multi pini, arbusti, si pomi fructiferi. Aveau si  coacaze, zmeura, lamai si ciresi.

- Da. E superb.

In iarba printre margarete, Kesi se juca un Oliviero. Luca si Michael plecasera sa aduca bauturile, iar Eve si Lizzy ramasera sa isi priveasca copii, ascultand zumzetul albinelor si cantecul pasarelelor.

- Pari foarte fericita - observa Lizzy.

- Sunt foarte fericita. Ma simt ca si cum as fi ajuns acasa.

Luca si ea ajunsera la concluzia ca apartamentul nu era cel mai bun loc pentru un copil, si cumparasera o casa in oras, dar veneau din ce in ce mai des la acest refugiu rural. Pentru prima data in viata , Luca isi facea timp sa miroase  trandafirii. Si cafeaua. Si demonstra ca era un tata exemplar.

- Si Luca nu duce dorul apartamentului?

- Deloc. De fapt, el a fost cel care a venit cu ideea mutarii. Am vorbit despre asta si am decis ca, desi apartamentul era minunat, nu era cu adevarat o casa pentru o familie.

Lizzy se ridica cu greutate, pentru ca era din nou insarcinata si in plus statea si intinsa pe sezlong.

-  Vrei sa spui ca o sa mai aveti un copil? - intreba emotionata.

Eve rase.

- Nu. Inca nu - Luca si ea isi adorau fiul dar stiau ca o alta sarcina ar insemna o mare schimbare, si deja avusera suficiente schimbari pana acum ! Se bucurau de vietile lor, de copilul lor si de iubirea lor.

- Nu iti este dor de televiziune?

- Nici macar un pic. Luca are prieteni in televiziune si , acum ca italiana mea este aceptabila, as putea sa imi gasesc din nou de munca, poate in productie. Grazie, il mio uomo piccolo!  Multumesc micutul meu ! - Ii spuse lui Oliviero, care ii lasase o margareta pe genunchi. Dar nu vreau. Luca isi petrece mult timp cu mine si... bine, imi place maternitatea. Ador sa fiu sotia lui Luca. Ce as putea sa mai cer?

- Nici macar o bautura, il mio angelo? ingerul meu - spuse o voce catifelata.

Eve zambi.

- Bine, poate o bautura da.

Michael se aseza pe un sezlong si Luca puse tava cu bauturile pe masuta inainte de a se aseza pe iarba, sprijinindu-si capul de genunchii lui Eve, si ea ii ciufuli parul.

- Locul acesta mi se pare foarte departe de Hamble - comenta Lizzy cu o voce  somnoroasa.

- Foarte departe de orice loc. - Este atata  liniste - spuse sotul ei cascand. - Trebuie sa spun ca sunteti foarte norocosi.

Luca o privi pe Eve si privirile lor se intalnira. Da, aveau mare noroc ca puteau sa isi cumpere case in Italia, dar mai presus de orice erau norocosi ca se cunoscusera. Nu avea importanta unde locuiau... puteau sa faca din orice loc un camin atata timp cat vor fi impreuna.

Amandoi descoperisera ca o relatie nu trebuie sa aiba un inceput perfect pentru a avea un final perfect.

                                                                          

                                                                            SFARSIT.