Pentru iubirea unui italian

Capitolul 8

Eve intinse cuvertura si arunca o privire dormitorului. Luca urma sa ramana cateva zile iar ea simti nevoia sa pregateasca venirea. Lenjeria de pat era curata, erau flori proaspete in toata casa si lumanari parfumate pregatite pentru a fi aprinse. Eve se tranti pe pat si sifona cuvertura, dar nu o interesa. In realitate nu o interesa nimic, doar ca viata ei era pe punctul de a se schimba drastic. Privi ceasul fara tragere de inima. Luca nu va intarzia sa apara si ea trebuia sa se calmeze. Va trebui sa ii spuna, si ar fi mai bine sa o faca cat mai repede. Cum va putea sa il priveasca in ochi si sa pretinda ca nimic nu se schimbase? Era un secret atat de mare care parea ca puse stapanire pe toata viata ei. Aproape ca se asteptase ca oamenii de la munca sa o opreasca pe hol si sa o felicite, pentru ca i se parea evident ca era insarcinata. Dar, daca oamenii ar stii, nu ar mai felicita-o, nu? Ramase insarcinata dintr-odata si nu avea un partener sentimental stabil. Dar nu exista nici un motiv din cauza caruia sa nu se poata bucura de viata ei si de copilul ei desi, cel putin la inceput nu era o veste pe care sa o sarbatoresti cu sampanie.

Cum ii va spune lui Luca? Ar trebui sa ii spuna direct sau ar trebui sa astepte momentul potrivit? Daca acel moment exista va disparea cu rapiditate, pentru ca ea putea sa prezica care va fi reactia lui. Va fi furios cand va descoperi ca urma sa fie tatal unui copil al unei femei care era "aproape o straina".

Auzi o masina care se apropia, o portiera inchisa si murmurul  unor cuvinte. Indepartase draperia, si il vazu pe Luca platind taxiul.

Era deja aici.  Eve ar fi trebuit sa se simta emotionata, dar singurele ei emotii erau cele de teama si teroare.

Luca ridica privirea catre casa si isi miji ochii. Oare Eve fusese acolo sus, privindu-l? Daca fusese asa, de ce nu indepartase de tot draperia ca sa il salute?

Trasaturile i se inasprira. Eve fusese tensionata la telefon, cu vocea pe care o avea o femeie atunci cand uitai de ziua ei de nastere. Oare era suparata?

Suna la usa si se gandi la corpul zvelt si ferm a lui Eve, simtind un val de dorinta. Daca era suparata, el o va saruta pana cand ii va trece si va suspina de placere doua zile intregi. Si apoi? Ridica usor din umeri.

Usa se deschise si Eve ii dedica unul dintre cele mai bune zambete ale ei.

- Luca! - spuse imbratisandu-l.

El zambi in parul ei si isi lasa geanta de voiaj jos. Mult mai bine.

- Ti-a fost dor de mine, cara mia?

- Sa imi fie dor de tine? - intreba Eve in timp ce isi spunea ca trebuie sa se comporte normal -. Sunt o femeie foarte ocupata, Luca Cardelli. Nu am timp ca sa imi fie dor de cineva!

Eve nu facea din Luca centrul univerului ei. Era o femeie care avea propia ei viata. Perfect. Dar nu ii placu.  Voia sa ii spuna ca ii lipsise, voia sa rupa acea armura rece si sofisticata. Isi dadu seama ca voia sa o cucereasca. Ii placea sa isi cucerasca femeile, iar odata ce o facea trecea mai departe.

- Intra. Ce ti-ar placea sa faci prima data? Pot sa iti pregatesc un ceai, si apoi sa facem o plimbare pe malul marii... dar sarutul lui Luca o intrerupse, un sarut care o ingheta - Luca! Oricine ar putea sa spuna ca ai venit cu gandul la doar un lucru - glumi, desi continua sa simta teama.

- Nu mai bine mergem sus sa facem dragoste? Vrei ceai?

- Tu nu? Ai calatorit toata ziua! Vino , o sa pregatesc ceaiul - spuse in timp ce se indrepta spre bucatarie.

El o urma iritat. Ce fel de bun venit era asta? Credea Eve cumva ca el zburase toata ziua pentru a intra intr-o bcatarie si a bea ceai?

- O femeie italiana nu l-ar trata niciodata asa pe amantul ei.