Let's play a game: It's called seduction!

Intalnirea

- Margot Montogomerry. Ce intamplare!

Se uita la barbatul de langa ea si simti cum primeste o lovitura in plex. Barbatul pe care il iubise inca din liceu si cel caruia ii facuse viata un iad. Se uita la el si I se paru ca e chiar mai frumos decat si-l imagina. Il mai cauta din cand pe net si era la curent cu evolutia lui rapida si fulminanta. Precum si cu viata lui de playboy.

Ii zambi timid si il saluta. Inima ii batea cu putere. Acum era randul lui sa isi bata joc de ea. El era bogat si ea saraca.

- Theo! Ce surpriza! Ce mai faci? Cum mai e viata ta?

- Nimic extraordinar. Nu ne-am mai vazut de o gramada de timp. Trebuie sa sarbatorim intalnirea noastra. Te invit sa bem un pahar si sa depanam ceva amintiri.

- Eu ... Theo. Chiar m-am gandit la tine zilele trecute.

Mintea . Se gandea mereu la el. La cat de urat se purtase cu el. La cum se inversasera rolurile.

- Chiar asa? E placut sa stii ca o femeie frumoasa se gandeste la mine.

Margot se inrosi. Nu se mai considera frumoasa. Se simtea batrana si inutila pentru lumea asta.

- Esti prea dragut.

- Hai sa bem sampanie si sa mancam tort pentru noi doi.

Si o lua de mana. Atingerea lui o electrocuta. Nu intelegea nimic. Ii facuse atata rau in liceu. Trecuse peste? Sau lua de mana orice femeie. Era o senzatie atat de placuta si de reconfortanta incat simti cum lacrimile ameninta sa ii inunde obrajii. Ii venea sa il opreasca si sa isi ceara iertare pentru tot. Sa il imbratiseze si sa ii spuna cat de mult s-a gandit la el. Cat de mult il iubeste chiar daca au trecut atatia ani . Sa se piarda in el cum facea in liceu, pana cand l-a distrus.

Ramase pe loc uitandu-se la mainile lor impletite, Theo o privi si se incrunta, dar isi reveni repede si zambi seducator.

- Ai iubit?

- Nu, deloc. Doar am fost surprinsa. Iarta-ma te rog. Nu sunt obisnuita.

Ce dulce suna in urechile lui cererea de iertare. Se gandi cum o sa o auda de mii de ori asta. Cum inima lui o sa fie bandajata de sunetul vocii ei.Dar de ce tresarise cand a luat-o de mana? Oare ii era inca rusine cu el? Nu stia cine e? Nu isi dadea seama ce ajunsese ea?

A vrut sa ii dea drumul la mana , dar Margot deja pornise si il strangea usor. Acceptase atingerea lui. Pornira impreuna spre hotelul de cinci stele, care aparea gradios in fata lor. Intrara si rezerva un loc intim.

O observa cum deveni stanjenita. Zambea in sinea lui. Zilele in care Margot Montgomerry intra in restaurante scumpe ca in propria casa apusesera.

- O sampanie, te rog. Si cel mai bun tort, cu ciocolata multa.

- Iti amintesti? O intreba ea surprinsa.

Theo se uita in meniu. " La naiba" asta nu trebuia sa se intample. El nu trebuia sa isi aminteasca nimic. Era o intalnire " intamplatoare". Si el nu petrecuse ani intregi gandindu-se la ea si citind dosarele pana cand le invata pe de rost.

- Ca iti place ciocolata? Acum ca imi spui, da. Dar nu poti da gres cu asta, zambi el jucaus.

Margot se retrase in ea. Nu era pentru el decat o cunostinta. Si cum era un seducator probabil ca asta era o a doua natura: sa fie dragut si sa para ca le cunoaste. Of , Doamne Theo ce mult te-ai schimbat!

- Mie imi e si foame, continua el. Nu ai vrea sa mancam ceva inainte de tort? Sau tii cura de slabire? O intreba ridicand o spranceana.

- Nu tin cura de slabire. Sunt doar putin obosita si de aceea par mai slaba. Mi-ar placea o supa de pui fierbinte.

Ceru pentru amandoi si intre ei se asternu o tacere grea. Theo ridica sampania si toasta pentru intalnirea lor. Si apoi intreba de viata ei.

- A murit tata. Ieri l-am ingropat. Isi ridica privirea spre tavanul restaurantului , parand ca examineaza lustrele masive. Nu voia sa fie o plangacioasa si totusi azi numai in lacrimi fusese.

- Imi pare rau. Condoleante. A fost un om cu adevarat bun, si singurul care nu s-a uitat de sus la mine, continua in gand.

- Asa e! Si un tata extraordinar. Nu cred ca l-am meritat. L-am dezamagit de atatea ori si totusi el a continuat sa ma iubeasca.

- De ce crezi ca l-ai dezamagit? Din cate imi amintesc tu erai tipa perfecta din liceu.

- Theo , nu eram perfecta. Am fost o nenorocita , mai ales cu tine. Imi pare atat de rau.

O opri cu o miscare a mainii.

- Liceul e liceu. Asa se intampla. Unii sunt regi si altii cersetori. Important e ce se intampla dupa. Asta e trecutul , care e irelevant.

- As fi vrut sa iti spun atat de multe... Am pastrat atat de multa vinovatie in mine. Ma bucur ca pentru tine nu mai e important.

Dar el nu mai parea atent. Ii mangaia degetele de pe paharul de sampanie. Parea fascinat de ele. Erau atat de lungi , atat de fine. Unghiile, taiate rotund, date doar cu un lac incolor adaugau si mai multa feminitate . Ar fi vrut sa ii sarute degetele si apoi podul palmei. Simtea cum pierde inca de la inceput. Trebuia sa isi revina.

- Imi pare rau inca o data pentru tatal tau. Daca te pot ajuta cu ceva, nu ezita sa imi spui. Ce face sora ta mai mica ? Ce face mama ta?

Stia ca erau amandoua moarte. Dar, intr-un mod pervers, voia sa o vada suferind. Desi suferea impreuna cu ea.

- Cate s-au intamplat de cand s-a terminat liceul, ofta ea. Inchise ochii si lacrimile scapara din inchisoarea lor. Sora mea a murit , iar mama a plecat cu putin timp inainte de asta. Din pacate , a avut un accident de masina si au murit cam in acelasi timp. Tatal meu nu a mai fost acelasi dupa asta. S-a inchis in el. Am ramas langa el. Off. Imi pare rau . Nu sunt o companie potrivita pentru pranz, pentru sampanie sau pentru tort. Doar pentru supa de pui, zambi ea trista. " Desi morile Domnului macina lent,

- Ele macina extrem de marunt, continua el.

- Asta e viata mea in momentul asta.

Margot nu mai avea chef de vorba. Spunea numai lucruri triste. Iar el era atat de departe de lumea ei cea noua. II urmarea, cu durere in stomac, linia dura a maxilarului, ochii albastri linistiti. Era mai puternic acum . Camasa era stransa pe muschii lui. Ar fi vrut sa il mangaie, sa ii sarute buzele pline. Sa ii spuna ca nu l-a uitat.

Theo devenise si el taciturn. Nu se asteptase sa se simta atat de protector cu ea. Voia sa o protejeze si asta nu era corect. Era draguta si blanda acum, pentru ca era la pamant dar trebuia sa isi aminteasca cat de negru era sufletul ei.

- Supa este servita, domnisoara.

Mirosul era ametitor. Ce foame ii era. In ultimele saptamani nu mancase decat sandwichuri. Lua cateva inghitituri rapide. Si apoi observa cum Theo se uita la ea mirat.

- Azi am avut multe de facut si am uitat sa mananc . De abia acum mi-am dat seama cat de foame imi era. Imi cer scuze ca sunt asa infometata si nepoliticoasa.

- De cand te-am intalnit tot iti ceri scuze. Relaxeaza-te. Suntem doar noi doi. Asa a devenit viata ta? O continua scuza?

Margot nu mai spuse nimic, lovita fiind de cuvintele lui. Era adevarat. Mereu se simtea vinovata de cate ceva. In ultimul timp aproape ca isi dorea sa nu fi existat , la cate lucruri mergeau prost in viata ei.