Sonata numarul 4

12 1 0
                                    

4. 

Ploaia lovea ferestra umbrita de perdelele infloritoare. Roberta privea cerul de plumb. Margarette nu avea sa vina in acea zi in vizita si acea mica si neinsemnata absenta o facea sa sufere. Se deprinsese cu rasul de copil al Ritei, si in acel moment simtea ca ceva ii lipsea.

Se indeparta de la fereastra si-si puse paltonul albastru pe umerii dezgoliti si iesi in ploaia de vara.

*

Intra uda, cu capetele rochiei murdare. Nu saluta pe nimeni si fugi in camera Ritei.

- Ai venit! 

- Stiam ca nu vei veni.

Roberta ridica buchetul de trandafiri albi, rupti din gradina si alintati de roua cerului de vara. Cativa picuri se prelinsera pe petalele imaculate, cazand pe covor. Ii puse intr-o vaza si-si scoase paltonul.

Apoi isi privi prietena.

Frumoasa, tanara, bogata, talentata… Fericita fata care intrunea calitatile adunate de filosofi in atatea carti. Era o copila de o frumusete desavarsita. S-ar parea ca este o expresie pretentioasa, dar in ochii toturor era intruchiparea perfectiunii.

Nu avea cusururi, nu-i lipsea nici un farmec. Tanara avea trasaturi regulate si delicate, ochi mari verzi umbriti de gene lungi, sprancene delicat arcuite, obrajii catifelati si buze rosii. Gatul lung, alb inundat de parul blond, pieptanat in cozi groase. Avea un suflet mare de artist. Picta.

Desigur, mama natura dovedise o darnicie uluitoare inzestrandu-si odorul cu toate darurile. Cu toate acestea, natura ii luase ce-i mai de pret - sanatatea.

Pe cat era de sprintena, pe atat de fragila. Si poate din acea cauza iubea viata mai mult ca oricine.

- Ce scrii? intreba Roberta auzind scartaitul penei pe hartie si se ridica, aranjandu-si rochia azurie cusuta cu dantela alba.

Une lettre, raspunse copila absenta.

- Hm?

- Artur se intoarce intr-o saptamana si eu, ca sora buna, trebuie sa ii raspund cu ultimele noutati.

Roberta tresari la auzul acelor vorbe, dar isi reveni repede.

- A intrebat de tine…

Obrajii fetei se aprinsera.

- Bety, l-ai iubit?

- Il iubesc, raspunse pe jumatate de glas si-si aduna iubirea-n ochi ca mai apoi s-o daruiasca soarelui.

~Toti iubesc, nu toti insa sunt iubiti~

Portative.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum