Portative.

Sonata numarul 6

6.

Margarette intra in camera putin luminata si-si gasi fratele asezat in fotoliul sau de piele. Privea peisajul ce se deschidea dupa fereastra deschisa, prin care intra vantul din serile de vara. Se apropie in liniste si isi sprijini capul pe umarul lui Athur.

- Arthur…

Athur tacu, presimtind o discutie mai dificila.

- Arthur, insista Margarette.

- Te-am auzit de prima data, ii raspunse el zambind. 

- Te rog, incepu sora lui, sa nu uiti ca Roberta are 16 ani. Nu mai este un copil. Nu poti sa te joci cu ea ca mai inainte.

- Stiu. Dar pentru mine ea este ca tine. O sora la care tine.

Margarette nu stiu cum putea continua fara a-si compromite prietena.

- Doar nu banuiesti ca ar fi indragostita de mine? o intreba Arthur dintr-o data.

- N-nu stiu… Cu toate acestea, ar trebui sa nu ii dai motive sa inteleaga ca tu esti… Ar putea intelege gresit.

- Cred ca stie ca plec peste o saptamana… spuse Arthur meditativ.

- Arthur, te rog, ai grija. Nu vreau s-o ranesti.

- De parca as putea!

Margarette tresari.

- Arthur! Vorbesc serios. E foarte important pentru mine. Nu am sa te iert…

- Foarte bine. Am sa incerc. Desi ar fi trebuit sa stie ca nu-si poate face sperante. 

- Cu toate acestea, ar putea.

Se lasa tacerea pe neobservate si ambii ramasera sa se gandeasca la ceva, in timp ce soarele disparea undeva, departe.

*

Roberta inchise cartea gandindu-se la ultimele pagini citite, in timp ce Marianna ii pieptana parul lung si drept. Simti ca-i parea rau ca a terminat cartea. Se legase pe parcursul lecturii de personaje si poate ca ar fi vrut ca ei sa aiba un altfel de sfarsit, sau poate mai multe aventuri. Se gandea ce a invatat si cum ar fi putut raporta cele citite la viata ei. Privi chipul reflectat al Mariannei in oglinda uriasa si-i zambi. 

- Ce este? intreba guvernanta care tocmai termina de impletit parul bogat al Robertei.

- Nimic, doar nu vreau sa pleci. Odata cu tine ar pleca si copilaria mea, iar eu chiar nu vreau sa cred ca sunt mare.

Marianna nu spuse nu nimic, doar isi imbratisa eleva cu toata dragostea.

~Trecutul rareori traieste in suflete~