• Pregnant • Harry Styles •

• Capitolul 4 •

• Capitolul 4 •

Deea's POV

Acest camp de trandafiri albi este atat de frumos... Imi aminteste de Harry, de momentele frumoase petrecute eu el. La fel de frumoase erau si ele. Imi amintesc fiecare atingere, fiecare sarut, fiecare soapta spusa suav si placut, cauzandu-mi fiori. Si persoana ce admira cel mai frumos si mare, pot spune, trandafir de pe intregul camp imi aminteste de el. Acelasi par perfect, aceeasi inaltime, stai.... El e! Cand mi-am dat seama ca este Harry am fugit cat am putut de repede si l-am luat in brate pe la spate, acesta tresarand si acceptandu-ma, dar, cand m-a vazut s-a retras usor in spate.

-Deea... sopteste acesta suav, mangaindu-mi obrazul, eu lasandu-mi fata in palma sa mare.

-Harry, mi-a fost asa de dor de tine.... soptesc intr-un oftat ce prevesteste plansul.

-Shh.... Acum o sa fie totul bine, spune acesta, punandu-mi mana pe burta, simtind un mic soc.

-C-Ce vrei sa faci? il intreb eu, lacrimile adunandu-mi-se in colturile ochilor.

-Ne scap pe amandoi de necazurile din tine, imi spune, socul intensificandu-se.

-NU! tip si ma dau mai in spate, mana lui departandu-se de abdomenul meu.

-Nu vrei sa o luam de la inceput, sa ne impaca, sa nu trebuiasca sa mai trecem prin ce am trecut? Sa uit ca tu m-ai inselat si vrei sa pastrezi copiii altuia, spunandu-mi ca sunt ai mei? ma intreaba acesta, ochii sai fiind foarte sticlosi, ceea ce inseamna ca are lacrimi in ei.

-Harry, nu te-am inselat. Intelege. Nu am facut nimic. Nu ti-am gresit. Nu te-am tradat. Nu am calcat stramb. Stai, ce? Copiii? intreb acum dandu-mi seama ca a vorbit la plural.

-Ai gemeni, Deea, imi spune acesta simplu, si, evident, trist, privindu-ma surprinzator de adanc in ochi, eu incepand sa plang de fericire, punandu-mi mainile pe abdomen. Vezi acest trandafir? ma intreaba el, aratandu-mi cel mai frumos trandafir din intreg campul, cel la care se uita el.

-Aham, imi scutur eu capul, ca un copil mic.

-Acesta esti tu. Asta ai fost tu pentru mine. Cel mai frumos trandafir al vietii mele. Asta esti si acum, doar ca, spune si se aseaza in fata trandafirului, impiedicandu-ma sa-l vad, acum, acest trandafie a devenit negru, spune si se da la o parte, eu putand sa privesc cu usurinta trandafirul negru.

-C-C-Ce vrei sa s-spui? intreb eu, suspinand.

-Tot esti cel mai frumos lucru pentru mine, dar, acum, din pricina faptului ca nu m-ai lasat sa ne scap de necazuri si probleme, acel lucru frumos, s-a transformat din alb, in negru, dar, tot frumos a ramas. Tot placut la vedere, doar ca, mult mai sfasietor de privit, un cauzator de durere si suferinta, inocenta acestui trandafir fiind luata miseleste, imi explica, o lacrima cazand pe obrazul sau, eu grabindu-ma sa i-o sterg, acesta lasadu-si fata in palma mea, punandu-si mana peste ea. Te iubesc, Deea! Spune si dispare, campul luand foc, arzandu-ma si pe mine, ramanand doar trandafirul negru. 

-AAAAAAAAAAAAAAAAA!!!! tip eu, trezindu-ma, Liam venind cu o bata de baseball, pe care chiar nu stiu de unde o are.

-Este vre-un atat al lingurilor? Vreo invazie a acestora? spune acesta, intr-o pozitie demna de Jachy Chan. Deea, scumpo, esti bine? vine el la mine, asezandu-se, eu tremurand si fiind in stare de soc din cauza acelui vis, pot spune, foarte realist. Ma duc sa-ti aduc un pahar cu apa si un calmant, ma instinteaza el, insa eu nu bag de seama. Fara sa-mi sau seama, acesta se intoarce cu un pahar cu apa si o pastiluta, pe care o iau fara sa ma gandesc. Esti bine, Deea? Spune, ce-ai patit? ma intreaba Liam ingrijorat.