Korean love story (*/**)

№10 Nu a fost sa fie

Va intrebati daca l-am gasit,daca l-am prins din urma si i-am spus ceva? Ei bine nu, nu am mai putut face nimic...

"Nu a fost sa fie!"

Imaginea lui era bine intiparita in mintea mea.Ma indrept spre clasa unde era o liniste de nedescris.Aveam franceza iar profesoara  a intarziat.

A intrat in clasa insotita...

Ce? Cum...sa..

Ma ridic de pe scaunul subred si cer voie la baie.

-Jolie, caci asta era numele meu frantuzesc, nu vrei sa faci cunostinta cu cel mai bun elev al meu? Tu esti foarte buna la ora mea si el este destul de chipes!* zice profa de parca tot universul se invartea in jurul acelui tip*

El imi spunea Jolie,ma lua in brate si imi canta toate melodiile lui Piaf.

"Non, je ne regrette rien....."

-Dar ea il cunoaste! *Nana*

-Da? Probabil din vedere!*raspund taios*

-Eu nu te cunosc nici macar din vedere,spune el.

Ticalosule, joci dur?

-Nu va suparati...

Ma uit in jur.Colegele mele habar nu au franceza asa ca incep o discutie in aceasta limba pe care o intelegem numai noi 3.

-Doamna profesoara, imi pare foarte bine ca v-ati adus elevul aici dar, cu riscul de a fii o ipocrita si jumatate nu pot decat sa ma retrag.V-am cerut voie la baie pentru ca acest baiat ma incomodeaza cu prezenta chiar daca nu face nimic.Va rog sa ma scuzati, va apreciez enorm dar acest baiat imi cauzeaza numai probleme!

Imi iau cartile de franceza de pe banca si geanta si ies pe usa.

-Imi pare rau!

Fetele se uitau si nu intelegeau nimic chiar si cu google translate pornit.Erau uimite dar si revoltate ca nu s-au putut implica in discutie.

Baiatul se scuza si iese grabit sa ma prinda din urma.

-Cat timp mai ai in plan sa fii asa? Ai si tu ore ca toata lumea!Sau poate ca iti este rusine sa dai ochii cu fratele meu?

-Asa ma stii?

-Nu te stiu, nu mai vreau sa te stiu.Ai plecat Dany si te-ai intors Daniell, marele domn.

-Atunci imi reprosai ca sunt imatur iar acum ma crezi plin de mine?Nu ai spus ca nu ne cunoastem?Nu puteai sa stai linistita la locul tau si sa te comporti normal vis-a-vis de un strain?

-Ce? Am venit eu la ora ta de franceza? De cand ai aparut tu in peisaj, domnule,eu nici nu mai dau pe la scoala.Lipsesc de parca as fi la "prezenta facultativa" . Te-ai interesat ce loc ocup eu pe scoala?Nu sunt oricine si nu, nu cu ajutorul tatalui meu! Am ajuns sa fiu numarul 1  numai prin propria mea munca.

-Vrei sa plec? Mai sunt 5 luni si scapi de mine!

-Nu te mai pot suporta nici 3 minute si indraznesti sa imi spui ca nu mai ai decat 5 luni?

-Nu stie nimeni  de noi! Nu se va intampla nimic!

-Care "noi"?

-Nu ma asteptam la asta!

-"Noi"suntem doi straini! Atat!

Toate astea s-au vorbit in hol.Am "tipat" in soapta pentru a nu deranja orele.Cele 40 de minute au trecut ca vantul.Schimbul nostru de cel mult 10 de replici a ramas in aer, un aer greu dupa o confruntare care m-a extenuat...iar eu ma tot gandesc la acel baiat care probabil nu o sa fie niciodata al meu...plec fara sa-mi iau "la revedere" pentru ca nu vreau sa il revad.

S-a sunat iar fetele se napustesc asupra lui si ii pun intrebari legate de tot ce s-a intamplat mai devreme in timpul orei.

Ma intorc brusc si o iau de mana pe Na Na.Am nevoie de cineva care sa ma asculte iar ea este singura capabila in acest moment.