Korean love story (*/**)

№2 EL-topită după "Bluză Gri"

~Un piept bine lucrat,o aliură de fotomodel,un tip înalt care mirosea criminal...presupun că avea un parfum de firmă, de care cred că m-am îndrăgostit.Totul era perfeect până când am descoperit că nu parfumul lui mă atrăgea,ci el...o bluză gri.

Mă ținea strâns de brațe parcă protejându-mă de idioții care voiau în mod obsesiv să continue.Dar nu îmi păsa de ei acum, ci doar de mine.

Pentru mine,modesta Jee Hee, fata părăsită de primul iubit, un băiat superb plecat în Franța- de care nu mai știu nimic-, să mă îndrăgostesc din nou, e de necrezut, mai ales că nu i-am văzut fața.

Sunt 2 variante posibile: ori sunt obsedată de faptul că vreau o nouă pată masculină în viața mea ,ori acest băiat trebuie să fie acel EL pe care îl căutam de mult timp .

Toate acestea fiind spuse, să revenim cu picioarele pe pamant...

Ultimele ore au trecut foarte repede și cum am ajuns acasa am început să plâng...L-AM UITAT,în sfârșit l-am uitat pe Dany, fostul meu iubit, nu îmi venea să cred.

S-a trântit ușa...

-Ce a fost asta azi???Tu nu ai minte? Te-ai izbit într-un tip și se pare ca îți placea...TATA! *Bum*

-Javră, știi cumva cine era?

-De unde vrei să știu?

~Pentru că sunt obișnuită cu astfel de momente, scot 50 de woni din portofel și, bineînteles că i-am înmânat nătărăului... măcar am scapat.Dacă află tata.. o să se ajungă la gărzi de corp.~

~A doua zi de dimineața m-am trezit cu o durere îngrozitoare de cap de parcă eram mahmura.Cu gândul la el și cu o lacrimală pe obraz, mi-am aruncat 3 caiete în geantă.Eram îngrozită de faptul că, dacă mă va vedea, va reacționa ciudat,brusc, aiurea, exagerat.Dar nu știu cine e... dacă voi crede ca e el și defapt nu e??"Arma lui secretă e parfumul, poate dacă mă iau dupa miros îl găsesc dar cred că ar fi prea ciudat să fac asta, să miros toți baieții din liceu, doar sa fiu nebuna." la asta ma gândeam în acel moment.Așa că las totul în voia sorții...plec, ușa se închide automat în spatele meu.Fug pentru a nu pierde autobuzul...daca îl gasesc acolo?Dar nu a fost sa fie așa,dacă era în autobuz îl simțeam, dar nu am simțit decât mirosul hidosului meu frate care stătea cu jegșii lui prieteni, în spatele meu, ca niște umbre, parfumuri scumpe ,bani cheltuiți pentru un mucos...dar sa revenim la mine:

Nu știu de ce merg cu autobuzul, deobicei,o mașina de-a companiei mă lua....mă rog...

-Dacă ai treabă cu mine, să nu mă deranjezi!*Bum*

-Stai, ce?

-Ai înțeles tu!*Bum*

-Știi ce nu am înțeles?De ce vrei tu să pari mai gunoi decât ești?Măi frate, ești penibil!

~Așa-zișii lui prieteni încep să râdă iar el rânjește de parcă ar știi să piardă cu grație.Cobor cu grijă din autobuz iar acolo mă așteaptă Sa Ran, exceamaibunăprietenă, a fost alături de mine doar cand știa că are nevoie, îi spuneam tot ca o proasta, iar ea, ea se cupla cu toți tipii pe care îi plăceam.Cred că e la fel de proastă ca fratele meu, nici nu mai zic ca îl și place... ce oameni~

Lăsând toate preocuparile mele extra-școlare la o parte, mă gândesc la tot felul de scenarii...eu, el, sa ne întâlnim din nou și să mă abordeze ca un adevarat gentelman, iar eu să mă las greu de cucerit. Dar sunt conștientă că nu o să se întâmple, așa că o las baltă...

Ps: Aruncati o privire la copertile fiecarui capitol.