Secrete neștiute

capitolul 5

 

  Derek pov

    
          Exact când mă pregătesc să intru o văd cum își șterge lacrimile. Se ridică, se îndreaptă spre chiuvetă, se spală pe față, se șterge cu șervețele și parcă sunt martor la o transformare.
 
     Fata care în urmă cu un minut era doborâtă acum s-a ridicat și se comportă ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

    Eram uimit. Fata asta este deosebită..

     Mia pov

      Ce dracu' fac! Plângi, nu vezi?. Taci și lasă-mă. Pot să știu ce te-a făcut atât de vulnerabilă? Nu știu, chiar nu știu..

    Mă ridic, încerc să-mi revin și mă pregăteam să ies când parcă văd pe cineva plecând de la ușă..Mă duc să mă uit dar nu e nimeni.

      Îmi scot telefonul din buzunar și o rog pe Bianca să-mi aducă ea ghiozdanul la ieșirea din liceu.

     Privesc în jur după Bianca și atunci îl observ pe Derek care mă privea foarte intens.  Îi întorc spatele chiar când o văd pe Bianca.

      - Te simți bine?

      - Da.

      - Bă nu. Ai plâns!

      - Mă simt bine. Vreau doar sa merg acasă
.
      - Vrei să te conduc?

      - Nuuu. Adică nu mulțumesc, spun după ce îmi dau seama că aproape am țipat la săraca fată.

      - Ok atunci, ne vedem mâine în fața liceului.

      - Pa și mulțumesc că mi-ai adus ghiozdanul.

      - Cu plăcere!

    Ies și mă îndrept spre casa de data asta mergând pe jos pentru că avem nevoie de aer curat.

  Derek  pov

      Nu știu dar am inceput sa o urmăresc. Voiam să mă asigur că ajunge cu bine acasă.
     Macar atât sa fac după ce am fost un mare bădăran. Adevărat. Off mai taci. Dacă tac eu taci și tu.

    
      Merg deja de jumătate de oră în spatele ei, până vad că dă colțul și urcă într-un bloc cu mai multe apartamente

     Mă opresc când văd că a urcat și încep să merg mai departe. Văd o florărie și nu știu din ce motiv mă îndrept spre ea.
 
      Intru și încep să mă uit prin încăpere până dau cu ochii de un trandafir roșu ca  sângele care era catifelat și car mirosea exact ca..

     - Exact că Mia, spun.

     - Ce ai spus, copile?

     - Nimic. Adică vreau sa cumpăr acest trandafir!

     - Excelentă alegere, tinere.

     - Aveți o foaie și un pix? întreb deși nici eu nu știu de ce fac asta.

      - Sigur, spune doamna și îmi dă cele cerute împreună cu trandafirul ales de mine.

     Le iau pe toate mă sprijin de masă și mă uit pur și simplu la foaie neștiind ce să fac cu ele.

    Atunci pur și simplu am scris primul lucru care mi-a venit în minte. Iartă-mă!

      I-au floarea și bilețelul și opresc un băiețel îi dau niste bani și îi spun:

     - Iei floarea și foaie asta și le duci la apartamentul domnișoarei Black, bați la ușă și pleci. Ai înțeles?

     - Sigur.

     - Bine.

      De ce ai făcut asta? Pentru că din cauza mea ea suferă acum! Dar tu nu ești așa. De ce acum. De ce cu ea. Nu trebuie să-ți dau ție explicații. Poate pentru ce îți este frică și ție de răspuns. Ieși din mintea mea. Acum!. Lașule.