capitolul 10

1 2 1
                                    

Derek

              
                Nu am mai văzut-o pe Mia de 3 zile. Cum sa fac oare să mă duc să o văd. Nenorocitul ăla de doctor. Nu-i putea da mai puțin de două săptămâni să stea acasă. Nu!

            Mai am o oră și s-a mai dus o zi de școală. Mă duc să mă pregătesc de sport. Abia aștept să o văd pe nenorocita de Jessica și să mă răzbun.

              În drum spre sala o văd pe Bianca cum duce în brațe cărți și scapă câteva notițe. Mă duc să o ajut sa le ridice și o întreb:

             - Ce faci cu toate astea?

                 Se fâstâcește puțin. Cred că este pentru că eu nu vorbesc cu ea niciodată. 

              - Sunt pentru o colegă. Nimic important!

              - Care colegă? întreb mirat știind că nimeni nu a lipsit azi de la științe, înafara de..

               - Sunt pentru Mia! M-am rugat să-i duc lecțiile, nu vrea să rămână în urmă cu materia.

               - Ok! Dă-mi le mie, i le duc eu!

               - Nu! Adică, a spus să i le duc eu.

               - Bianca, te rog! rămân puțin blocat de tonul rugător din vocea mea, ce sa mai spun de ea care a făcut ochii cat cepele.

                 - Bine, dar se va supăra. Și ea nu te suportă, și..

                  - Nu cotează. Îi voi spune că te-am obligat, daca va fi nevoie.

                 - Off, bine. Poftim.

                 - Mulțumesc!

                 - Cu plăcere! spune ea și se întoarce să plece.

                  - Bianca..

                   - Da?

                   - Daca mai vrea ceva, sau nu știu.. Mai spune ceva.. Îmi vei spune și mie?

                   - Hmm? Cine?

                   - Mia!.

                   - Bine, dar ea nu va fi prea fericită de asta.

                   -  Nu contează! Mă ocup eu de asta.

                  - Bine. Pa!

                  - Pa!

***

               Mă duc repede le mașina, o descui, pun caietele și toate notițele pe bancheta din spate a mașinii și plec spre casa Miei.    

              Abia aștept să o revăd. De 3 zile încerc să caut un motiv bun ca sa merg sa o văd. Nici nu mă interesează că nu am mers la sport. Important este că mă duc la ea. Să-i vad ochii aceea frumoși și negri ca noaptea, părul acela roșcat care se potrivește atât de bine cu ea și care este puțin ondulat. Off doamne. Abia aștept să o revăd pe ea. Toată.

               Mă opresc in fața blocului, iau caietele, blochez mașina și intru. Mă uit la lift, iar de data asta observ că funcționează și că a fost reparat, așa că merg spre el.

                 Ajung la etajul 3, dar ajuns in fața ușii încep să ezit. Dacă nu vrea să mă vadă! Ce fac? Off mai taci! Ce vrei sa faci? Intri și atât. De parcă este atât de ușor. Doar intră! Ai dreptate.
            

              

Secrete neștiuteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum