Ultima iubire

Capitolul I

-Tema se află la pagina 78, exercițiile 9 și 10. Să aveți o zi frumoasă! Ne vedem mâine!
- Mulțumim, doamna!

Încă o zi trecu, atât de repede trece timpul alături de copii. Mă grăbesc să plec, este ora 12.05 și trebuie să ajung la facultate. Oh, cât de cald e!
   Mă numesc Mira și am 20 de ani. Sunt învățătoare și studentă în anul II. Timpul meu se împarte între școală și facultate. Mereu sunt ocupată și pe fugă.
Autobuzul veni într-un târziu. Ar face bine să se grăbească, am un curs important de la ora 13 și trebuie să trec și pe la cantină să-mi iau niște biscuiți, abia dacă am reușit să beau apă astăzi. Pauza este scurtă, copiii sunt mulți si trebuie să mă ocup de toți.
Îmi plăcea viața mea, mereu ocupată, în continuă mișcare.

-Mă scuzați că am întârziat!
- Intră, spusese profesoara. Era drăguță, cred că cea mai drăguță dintre profesori. Era brunetă și avea niște ochi frumoși și calzi. Mereu o comparam cu mama, semănau.

Cursul se terminase mai devreme așa că am plecat spre casă bucuroasă că ajung mai devreme și pot găti ceva bun. Biscuiții nu prea îmi țineau de foame. 

Gabi intră în camera mea:
- Ar trebui să ieși și tu din casă, fă altceva...
-Nu am timp, îi spun. Am de terminat mâncarea și trebuie să le pregătesc copiilor materialele.
- Mai taci! Tu nu vreeei! Țipă ea. Hai să alergăm măcar!
- Nu am timp, Gabi! Îi spun de 100 de ori. Nu am timp!
Gabi e verișoara mea, stăm în același apartament și împărțim chiria. E și ea educatoare, dar parcă nu are atâtea de făcut ca mine. Eu mereu am ceva de făcut pentru școală...birocrația asta!!!

Teefonul îmi sună:
- Ria!!! Ce mă bucur să te aud!
-Mira! Îl știi pe Alexandru, fratele Alexandrei...
-Da, da.
- Lucrează la o firmă și fiind nou, are nevoie de persoane cărora să le facă un plan de investiții, habar n-am, nu mă pricep. Îl poți ajuta!
-Nu știu, sunt ocupată, încerc. Mă poate contacta. Caut eu câteva ore libere.
-Mulțuuuu! Te pup!

Ria e prietena mea de mult. E superbă, mereu o admiram. Era de statură medie, cu trăsături delicate și ochi conturați. Îmi doream să fiu ca ea. Iar Alexandru...hmm! E fratele fostei mele eleve, Alexandra. Fusesem învățătoarea Alexandrei anul trecut, era în clasa a III-a. Mă iubea mult așa că voiam să îi ajut și eu fratele cu acel plan.

Trecuseră câteva zile, iar eu uitasem de rugâmintea Riei, Alexandru nu mă căutase, treaba lui! Și-o fi rezolvat treaba.

Telefonul vibra pe pat! Oare de ce nu sună?! Nu l-am pus pe vibrații... sau am uitat? Un număr nou suna. Mă gândeam că sună vreun părinte pentru temă sau cine știe?! Părinții mă sunau mereu.

- Bună, Mira! Sunt Alexandru. Mi-a spus Ria că aș putea să te deranjez pentru un plan de investiții.
-Ciao! Da, sigur! Spune-mi unde să ne vedem!
- în vreo 20 de minute în conplex? E bine? Te sun când ajung și îți spun la ce terasă sunt.
-Voi fi acolo!

Eram acasă, fără niciun chef, mă îmbrăcam în ceva comod și am pornit spre complex pe jos, în 15 minute ajungeam.

Alexandru mă sunase și îmi spusese unde e, dar eu nu îl vedeam. Până la urmă l-am gasit.

Mi-a explicat cum merge treaba, ce ar trebui sa analizam, care sunt avantajele unui plan de investiții.
Am acceptat și după ce am terminat, în timp ce ne savuram frappe-urile, vorbeam despre nimicuri.
-Alexandra te iubește mult!
Îmi venea să plâng, știu că mă iubea.
-Și eu. Mi-e dor de ea. Cum e la școală?
- Nu îi place fără tine, e tristă și mereu se plânge.
- Îmi pare rău...
- Tu ești bine? Mă întrebă.
- Sunt bine, ocupată ca de obicei.
Și așa conversația noastră continuă încă jumătate de oră. Simțeam că nu mai știe ce să-mi spună și am decis să merg să îmi plătesc consumația.
- Doamne,nu! Cum să plătești tu? Se ridică și plăti el.
- Dar nu pot accepta asta, nu ești obligat să faci asta pentru mine! Te rog! Drăguț din partea lui, dar nu îmi plăcea să rămân datore.
- Ținem legătura! Pa!
-Pa!
Și plecă. Era înalt, blond și avea ochi frumoși. Semăna cu Alexandra, sau mai bine zis Alexandra îi semăna. Gesturile, privirea...tot.