Ultima iubire

Capitolul IV

Alexandru pov:

Era ciudat. Astăzi am simțit ceva special când stătea lângă mine, era frumoasă. Deși vorbisem foarte mult despre plan, reușisem să aflu și despre ea câte ceva.  Îi propusesem să o duc eu acasă, sper să mă sune și să vină cu mine.
Nu vreau să o presez, dar vreau să o cunosc.
Am s-o sun pe Ria, ea și Mira sunt prietene bune.
- Ria, am văzut-o iar pe Mira astăzi.
- Știu, mi-a scris mai devreme. Mi-a spus că i-ai prezentat noua ta mașină.
- Doar atât a spus?
- Da. Ar trebui să spună altceva?
-Nu, lasă. Merci!

Deci i-a spus Riei că ne-am văzut...

Mira pov:
Zilele trecură, la școală totul era bine, la fel și la facultate.
În fiecare weekend mergeam acasă la mama și sora mea. Însă cu trenul, m-am gândit că nu ar fi potrivit să îl sun pe Alexandru ca să merg cu el. E ocupat, a fost doar politicos cu mine, nu e obligat să mă ducă acasă.

Era o zi obișnuită, mai erau două zile până la ziua mea, eram bucuroasă că fac 20 de ani. Suna bine- 20, hmm!
- Hei! Te-am sunat să îți spun că poți veni să semnezi contractul. Ai putea mâine să treci pe la firmă?
- Hei! Da, trimite-mi un mesaj cu adresa. Pe la 16 aș putea veni.
- Mergem împreună dacă vrei, și așa stăm aproape...spuse el. Cred că spera să accept.
-Ă...da, cum să nu? Scăpam de mersul cu tramvaiul sau autobuzul, iei!
- Te sun mâine.
-Bine, mulțumesc!

Nu știu de ce, dar abia aștept să îl văd mâine.

Număram orele până la întâlnirea noastră. Nu era defapt o întâlnire, ci una de "afaceri" :)), dar mă bucuram să îl văd. Mă liniștea mult.
3 ore, mai erau 3 ore...timpul trece greu.
Ajung acasă și îmi pregătesc ceva de mâncat. De dimineață nu am apucat să mănânc, era ora 13:34 și eu luam micul dejun. Mi-am făcut repede un smoothie cu banane și cocos. Delicios!!! Nu m-am mai gândit la întâlnirea pentru semnarea contractului. În schimb am primit doua mesaje, aproape în același timp. Oare cine e? Nu prea mă caută nimeni de obicei.
Alexandru și Silviu, ăsta da sincron. Le iau în ordine. Silviu: Te-am văzut astăzi și m-am gândit la tine...
Bla bla bla, aiureli. Nu mă mai duci tu cu zăhărelul. Deagostea a coborât la stația precedentă.
Alexandru: Trimite-mi adresa ta, vin să te iau!
Nuu, nu vreau să vină după mine. Merg eu la mașină. Doar am picioare.
- O să vin eu, doar spune-mi unde.
După multe insistențe mi-a spus unde să vin.
Mă apropiam de el. I-am zâmbit. Era serios. Întotdeauna îi zâmbeam... ce om! El e mereu posac și fără chef...
Am urcat, mi-am pus centura și nu am mai spus nimic tot drumul. Ajunși la firmă, am făcut cunoștință cu șefa lui,  Arianne, și am citit și răspuns încă la câteva întrrbări.
-Data de naștere?
- 12.05.1997, spun eu.
Își ridică capul repede și mă privește
- Mâine e ziua ta!spuse uimit.
- Mda!
Am semnat și speram să mă ducă și înapoi, nu știu de ce speram asta. Nu eram obișnuită să mă ducă cineva peste tot, dar voiam timp cu el.
A rămas serios pe tot parcursul îmtâlnirii cu șefa lui.
Am plecat singură. Era clar, chiar era posac și parcă prea serios. Trist!
Măcar nu o să-l mai întâlnesc de acum. Iei!

Alexandra, sora lui îmi spusese de mult că mă vizitează de ziua mea, mă bucuram. Poate o duce Alexandru. Mi-am alungat repede gândul ăsta.
Când intrasem în clasă copiii se ridicară și mi-au cântat La mulți ani! Ce emoționant! Apoi toți au venit spre mine și m-au îmbrățișat.
Mă simțeam iubită, de ziua mea era întotdeauna singură, la fel și anul acesta. Eram doar eu și atât. Îmi petrecusem ziua de naștere singură, seara am ieșit cu Gabi, prietenul ei și o amică de-a mea la un restaurant. Deși ei erau acolo, tot singură mă simțeam. Oh!

Era sâmbătă și aveam de făcut multe astăzi. În primul rând trebuia să ajung la ora de condus. Era stresant, ma aveam patru zile până la examenul de condus, iar aceasta era penultima oră de condus. Apoi trebuia să merg acasă, să iau tortul de la cofetărie, să îmi aștept musafirii.