Ultima iubire

Capitolul IX

Ne-am întâlnit și în zilele următoare. Am făcut o plimbate prin parc, apoi am plecat să mă întâlnesc cu Gabi și să mâncăm faimosa supă cremă cu pui și crutoane. Din păcate niciun restaurant nu avea în meniu așa că am renunțat la ea.

"Nu mai mâncăm supă cu pui :(" i-am scris lui Alexandru. Simțeam nevoi să îi scriu.

"Oh, găsiți voi altceva:))"
Nu îi răspund, după câteva minute îmi aud iar telefonul.
" Mai târziu vrei să ne plimbăm?" Era tot de la el.
"Da, unde?"
" O să vezi, ne vedem după ora 20."
"Ok!"

Mai erau 5 ore până atunci, voiam să treacă timpul și să îl văd. Sunt curioasă cum vor evolua evenimentele dintre noi. Oare ce îmi pregătește viața? O bucurie sau o lovitură?

Ria îmi scrie un mesaj, oare ce mai îmi spune?
" Mi-a spus că vă întâlniți azi. Are emoții. Arde de nerăbdare să te sărute, dar am zis să o ia ușor. L-ai lăsa dacă ar face-o?"

Wow, wow, wow! Ce vrea? Să mă sărute? Hmm!

"Stai puțin. El ți-a spus asta?"

"Da, îi e teamă că îl respingi."

"Păi să încerce și va afla. Nu?"

Deci în seara asta vrea să se apropie mai mult de mine...oh, ce dulce e!

*****

Ne întâlnim la un restaurant și bem un fresh. Povestim despre diverse lucruri. Simt că vrea să îmi spună ceva.
- Vrei să ne plimbăm? Spune el.
- Pe jos?
- Nu, mergem cu mașina. Îmi place să conduc. Ce zici?
- Da! Haide! Eram entuziasmată, ca un copil când îi dai o acadea. Eram curioasă ce urmează să facă.

Ne-am urcat în mașină. Am mai vorbit despre diverse, apoi a zis că o să ieșim din oraș. Aici m-am panicat deja, de ce să ieșim din oraș? Dacă mă duce undeva și îmi face ceva? Hmm, nu cred. Îmi alung repede gândurile, observă că stau puțin crispată.

- Totul e bine? Vrei să schimb melodia? Mă întreabă în timp ce își așază mâna peste a mea.

Gestul lui m-a mirat. Aproape că mi-am tras mâna, iar el mi-a strâns-o și mai tare, dar oarecum delicat.

Inima mea deja bubuia. Un simplu gest mi-a făcut ritmul inimii să accelereze, aveam un nod în gât și mă treceau toți fiorii. M-am uitat speriată la el și a zâmbit.

-N...nu o schimba, este ok. I-am spus într-un final.

Treptat m-am relaxat, l-am lăsat să își țină mâna peste a mea. Nu am mai vorbit, doar am mers așa o perioadă. Muzica răsuna în mașină, noi eram mână în mână, nescoțâns un sunet, mașina se îndepărta tot mai mult de oraș.  Nu știam ce să îi spun, cred că nici el nu știa. Simțeam apăsarea la un moment dat, speram să spună ceva. Nu a spus, cu o mână ținea volanul mașinii, iar cu cealaltă, mâna mea. Momentele acelea au fost speciale, simțeam că e al meu de mult, că nu merit toată fericirea ce mă cuprinde, simțeam că e ireal. Nu știam cum e ca o simplă ținere de mână să îți provoace atâtea sentimente,fiori...

- Suntem destul de departe de oraș, e târziu, nu ești obosit? Rup eu tăcerea.

- Ești în siguranță, ai încredere. Nu sunt obosit, sunt fericit.

Cuvintele lui îmi umpleau inima de bucurie. E fericit.

- Fericit? Întreb eu mai mult pentru mine.

-Da. Răspunde monosilabic. Fericit. Îmi ia mâna și o duce până la nivelul buzelor lui, iar apoi o sărută.

Gestul lui m-a copleșit, nu a mai făcut nimeni asta pentru mine, eram mirată, dar fericită. Mi-am dat seama că el e, pe el îl vreau. Îmi venea să îl pup tot!

Observă că sunt mirată de gestul lui. Îi zâmbesc. Îmi zâmbește.

- Știu că ai suferit mult, Ria mi-a povestit de Silviu.

Nu pot să cred, știe povestea. Ria!!!! De ce îi spusese Ria?!

- Mda...ce ți-a spus mai exact? Îmi retrag mâna dintr-a lui și las capul în jos. Speram să nu știe prea multe.

- Mai bine spune-mi tu. De ce i-ai permis atâtea?

- Pentru că speram să se schimbe, voiam să nu renunț, voiam să încercăm împreună.

-Dar nu merită, te-a făcut să suferi. Tu nu meriți asta...
- Poate că nu meritam... dar am terminat-o cu el, probabi ți-a zis Ria și asta.
- Știu și mă bucur.

Se bucura că relația mea era un haos și s-a terminat? Oh, super!!! Normal că se bucura, Silviu nu mai făcea parte din peisaj, eram liberă.
Ne-am întors spre oraș. Era târziu.

I-am povestit de ce ne-am despărțit iar apoi i-am spus:
- Nu vreau să mai vorbim despre asta. Ce a fost a fost. Hai să vorbim despre altceva!

În momentul ălă mi-a venit în minte ce îmi scrisese Ria:" Vrea să te sărute". Mi-am imaginat scena și am râs.

-Ce e? Mă trezește el din visare.

Încă râdeam...voiam parcă să se întâmple...

- Ria mi-a spus că vrei să mă săruți. Spun repede și încep să râd. Chiar vrei?

- Ți-a zis, deci????

- Ce credeai? Că doar ție îți spune despre mine? Întreb eu amuzată.
A roșit, nu știa ce să mai spună. Upss, Mira! L-ai luat prin surprindere. Asta e, să vedem cum iese din asta.

- Dacă ea ți-a spus asta înseamnă ca așa e.

- Atunci fa-o. Am prins curaj și i-am spus. Conducea, eram la un semafor care tocmai se făcuse verde.

-Acum? Mă întreabă el speriat parcă.

-Acum!
Semaforul următor era roșu așa că am luat inițiativă și m-am aplecat spre el. L-am sărutat. În sfârșit am gustat buzele alea apetisante. Nu am mai așteptat să o facă el. Avea un gust demențial de mentol combinat cu aromă de țigări, buzele lui erau atât de dulci și de pline. Mi-a răspuns la sărut, mirat.
Probabil s-a speriat de gestul meu. Dar dacă tot voia să mă sărute? Ce mai aștepta?! Să o facă!!!

Gândul că semaforul se va schimba în verde m-a făcut să mă retrag și să mă așez înapoi în scaunul meu fericită. Aveam gura până la urechi de fericire. Oare el era fericit?
Era, se vedea pe fața lui combinația de mirare și fericire. Am râs amândoi.

-Tot eu iau inițiativa, îl tachinez eu.
- Îmi era teamă...
- Fă ce simți, i-am spus eu.
A oprit mașina într-o parcare și m-a mai sărutat o dată.