Ultima iubire

Capitolul VI

Ziua mult dorită venise, avusesem emoții. Urcasem în mașină alături de cel care mă examina. În timp ce îmi dă indicații, mă întreabă diverse.
- Învățătoare zici, domnișoară?
-Da, domnule.
-Ce clasă ai? Ia-o pe prima stradă la dreapta.
Așa am și făcut.
- Clasa a IV-a.
- Parchează unde poți, îmi spuse serios. După nici 15 minute mă puse să parchez. O fi de bine?
Acum era acum, dacă îmi ia dosarul înseamnă că l-am luat.
- Semnează aici. Poți coborî!
Mi-a luat dosarul. O, Doamne! L-a luat!!!! Instructorul m-a felicitat și am plecat spre gară. Mă întorc în oraș. Pe drum o sun pe mama. Doar ei puteam să îi spun. Ce n-aș da să îi pot spune și tatălui meu asta! Ar fi fost mândru să știe că fata lui a luat permisul. Dar probabil știe deja, mă veghează de câteva luni de printre îngeri.
- N-apuc eu să te văd conducând.
Cuvintele astea erau așa crude, mi-aș fi dorit să mă vadă acum. Oh, viața e nedreaptă uneori.
- Mă bucur enorm pentru tine! Mama chiar se bucura, știa că era un pas important pentru mine. Și eu mă bucuram că l-am luat. 17 mai va rămâne în istorie.
Eram atât de fericită! Meritam să fiu fericită după atâta timp.

Mi-am deschis facebook-ul, Ria îmi lăsase un mesaj: " Ce faci?"
Nu vorbeam des, dar și când vorbeam știam că pot conta pe ea.
" Ghici ce? Am luat permisul de conducere!!!!" M-am grăbit să îi scriu, controlorul venise să-mi verifice biletul.
Nu era online. Așa că urmăream ce mai e nou pe internet... eram în continuare fericită.
***

După o baie liniștitoare, îi povestisem lui Gabi cum a fost.
- Să vezi, examinatorul era tatăl unul tip, Roland Gabe, a fost în liceu cu noi.
- A, da, da. Îl știu pe tip. Ce bine că l-ai luat! Probabil că ești obosită, somn ușor!

Intrasem pentru ultima dată în acea seară pe facebook, niciun mesaj. Defapt de obicei nu prea am cu cine conversa. Silviu era singurul cu care vorbisem zi de zi, mereu, dar acum el nu mai face parte din viața mea. Mă bucuram că am făcut pasul acesta, era o decizie înțeleaptă. Nu mai puteam trage de o relație care nu duce nicăieri. Ria nu mai intrase, nu îmi văzuse mesajul.
Noapte bună, Mira! Somn liniștit!
***

Zilele treceau cu rapiditate, unghiile mele erau crescute, obișnuiesc să mi le fac cu gel, aveau deja cinci săptămâni, nu mai aveam timp să am timp și pentru mine. De obicei le făceam eu, dar astăzi am hotărât să merg la o cunoștință. Aveam multă treabă și acasă, așa că am sunat-o pe Ligia, fata care îmi va face unghiile:
- Ai vreun loc astăzi? Te rog, dacă poți mai târziu, nu le mai suport.
- La 8:30 te pot lua. Până atunci am plin.
-Perfect!
Speram să fie cât mai târziu. Era ora 12 și mai aveam multe de făcut acasă. Am venit ieri cu trenul, deja urăsc trenurile. Mirosul, mizeria...iak! Dar asta e, măcar am gratuitate.
Hainele erau așezate pe sârmă, animalele hrănite, o ajutasem pe mama să aducă niște legume din grădină, măturasem curtea și făcusem un duș. Ligia stătea la 500 m de mine, așa că ajung imediat la ea.
- Nu îmi vine să cred, cum ai stat atât cu unghiile astea? Haha! Mai puțin și îți creșteau de tot. Ligia era amuzată. Aceam toate unghiile întregi, nici una ruptă. Mare minune.
- Ai mai vorbit cu Silviu?
- A, nu. Nu! Mi-a scris de ziua mea, dar nu. Am încheiat orice discuție. Îi spun repezită. Nu mai vreau să aud de el.
- Te vezi cu cineva? Hai că asta e bună, Ligia deja mă ia la bani mărunți, cum e zicala.
- Ar trebui? Pufnesc eu.
- Da, nu spune nu .
-Nu spun, dar nu am nevoie de nimeni acum. Nu am reușit să termin propoziția, telefonul îmi suna. Era Alexandru. Oare ce vrea?