FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Înainte de a începe acest capitol, voi face un mic anunț: am făcut un grup de Facebook pentru această poveste, iar cei care doresc să se înscrie au link-ul către acesta în descrierea profilului meu. Voi posta acolo diferite lucruri legate de poveste și mici spoliere despre viitoarele capitole.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul opt ,,Cu și pentru ea"
,,Eu nu-i pot da drumul,
Chiar dacă am încercat
Eu nu pot, nu pot dormi noaptea."
— Astăzi vei pleca mai devreme, Everly, îmi spune Fabiola după ce-și trece privirea peste dosarele pe care i le-am adus. O privesc confuză și îmi întredeschid buzele pentru a o întreba de ce, însă mi-o ia înainte, nelăsându-mă să spun vreun cuvânt. Familia Moretti organizează ședința anuală cu firmele alături de care lucrează. Cea de anul acesta, care are loc peste trei zile, se ține în Milano, iar tu, fiind asistenta mea, mă vei însoți. De aceea pleci mai devreme, pentru a avea timp să îți pregătești bagajele. Vom sta doar două zile, mă informează, privindu-mă adânc în ochi, iar eu simt cum sunt la un pas să cedez.
Nu pot să cred că am uitat un amănunt atât de important! Nu știu unde mi-a stat mintea, însă sunt total conștientă de situația în care mă aflu. Nu pot merge acolo, nu pot pune piciorul în hotelul lui Alessandro din orașul modei, iar mai apoi să mă prezint în sala de ședințe, în fața tuturor partenerilor săi de afaceri și, cel mai important, în fața sa și a tatălui său. Mi-aș semna singură condamnarea la moarte. M-aș arunca singură în fața unei morții sigure și aș strica cu propriile mele mâini tot ce am realizat până acum. Ambii m-ar recunoaște, iar urmările ar fi dezastruoase. S-ar dezlănțui iadul pe pământ și aș ajunge să fiu din nou prinsă în flăcările lui.
— Nu pot să merg, mă grăbesc să îi spun și îmi strâng buzele într-o linie dreaptă, vrând să am o expresie convingătoare pe chip.
Lasă câteva foi să îi cadă din mână și își trece mâinile prin păr, zâmbindu-mi superior.
— Ai semnat un contract, Everly, iar în el am specificat foarte clar că, pe parcurs, vor mai fi deplasări în interes de serviciu. Nu este o opțiune, ci o obligație, îmi replică rece, cu o alură de învingătoare. Te aștept la șapte, mâine de dimineață, în fața companiei, dacă nu ești aici te poți considera concediată. Acum ieși, am treabă, continuă și își întoarce privirea către computerul din fața sa.
Îmi sprijin palmele de biroul meu și inspir adânc aer, lăsându-mi pleoapele să se închidă. Trebuie să iau o decizie în ceea ce privește viitorul meu și al lui Moreno, o decizie ce îmi va marca toată viața. O decizie asupra căreia ar trebui să reflectez în liniște, luând în calcul orice posibilitate, însă știu deja ce voi face. Nu voi merge! Nu voi risca să fiu recunoscută pentru a-mi păstra locul de muncă. Risc mult prea multe, iar cel mai bine este să renunț la acest post, căci altfel lucrurile vor degenera și cele mai negre coșmaruri ale mele se vor adeveri. Coșmarurile și temerile mele ascunse vor prinde viață și mă vor trage într-o lume a întunericului. Am luat o decizie poate mult prea pripită, însă nu îmi pot asuma riscul de a merge acolo.
