FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitoluldouăzeci și cinci ,,Amăgire și regrete"
,,Rănile astea nu par a se vindeca,
Durerea asta este prea reală."
Doar o noapte, doar o noapte... îmi tot repetam în gând, în timp ce lăsam lacrimile fierbinți să cadă din ochii mei și să se prelingă pe așternuturile roșii, marcându-le cu existența lor. Nu știu din ce motiv plâng, însă am nevoie să mă descarc după toate cele întâmplate seara trecută. Am cedat, iar acum regret acest fapt și sufăr pe urma acestuia. Am cedat și mă simt folosită, căci nu mi-am dat seama în totalitate de ceea ce stătea ascuns în spatele cuvintelor sale. O singură noapte ce să se consume între noi, iar după aceea totul să revină la normal de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am fost slabă și, din nou, am fost părtașă de bună voie la jocului său, însă mi-o asum întru-totul. Am fost conștientă de acțiunile mele, el doar a făcut să îmi îmbete și mai mult simțurile prin cuvintele sale.
Mă desprind cu greu de salteaua moale și mă ridic, luând împreună cu mine așternutul pentru a-mi acoperi trupul gol. Camera în care mi-am petrecut noaptea este rece, la fel ca sufletul meu în aceste clipe, iar lipsa lui îmi distruge orice mică speranță formată în orele trecute. Însă știam. Știam că nu îl voi mai găsi aici, în același pat sau, cel puțin, în aceeași cameră cu mine, dar am sperat până îl ultima clipă, dar așa se întâmpla mereu. Odată cu venirea dimineții se făcea nevăzut sau, uneori, chiar după ce adormeam eu.
O durere atroce mă străfulgeră în momentul în care pășesc pe podea, iar tot trupul mi se strânge din cauza acesteia. Îmi sprijin una dintre palme de genunchi și pentru câteva minute inspir aer cu nesaț, în timp ce-mi țin pleoapele închise. Reușesc într-un final să ajung în baia din încăpere, așezându-mă jos, pe gresia rece. Rămân pentru clipe nenumărate ce par infinite pe podea, încercând să scap de senzația ce mi-a acaparat toată ființa.
Mă ridic și pornesc robinetul, iar apa rece începe să curgă, provocându-mi fiori în corp, dar și o stare scurtă de degajare. Intru în dormitor, căutându-mi cu privirea rochia de seara trecută, însă în zadar, căci bucata de material nu se mai află aici. În schimb, pe canapeaua aflată într-unul dintre colțurile încăperii se află o cutie de mărime medie, de un roz deschis, pe care sunt scrise inițialele unei firme cunoscute de îmbrăcăminte din Italia.
Îmbrac hainele găsite în aceasta și culeg din cameră sandalele cu toc cu care am venit, încălțându-le și ieșind din cameră. Merg pe hol și fiecare amănunt al acestuia îmi este total necunoscut, căci aseara nu mai priveam pe unde mergeam. Mintea mi se concentra doar asupra lui și săruturilor de foc pe care mi le lăsa. Întrevăd razele soarelui ce răzbat până pe coridor și îmi dau seama că mă apropii de punte, însă mă opresc brusc la auzul vocii sale grave.
