Mândria unui suflet egoist

Capitolul 9

Trecusera cateva zile de cand se vazusera ultima oara iar Ace nu incetase sa se gandesca la ea. Era o femeie frumoasa. Nu cea mai frumoasa pe care o vazuse vreodata, sau cu care se culcase, dar destul de frumoasa cat sa-i atraga atentia. Accepta faptul ca n-ar fi zis "nu" unei partide cu ea, dar nu era ceva trecut pe lista lui de prioritati. Ceea ce il interesa cu adevarat era sa se razbune pentru tot ce ii facuse.

Putea sa accepte faptul ca nu toate femeile il doresc. Pana la urma nici lui nu-i placeau toate. Ceea ce insa nu putea trece cu vederea era modul in care fusese refuzat. Ii era greu sa creada ca fiica Samanthei era atat necizelata si de bruta. De fapt nu semana deloc cu ea. Fizic era copia fidela a lui Eric: parul negru, ochii migdalati si intunecati, zambetul perfect.Cu jumatate de gura recunostea ca era cu mult mai frumoasa decat Samantha care poseda o fumusete clasica, aristocrata, pe cand Allison avea acea frumusete salbatica, neslefuita. Dar personalitatea ii era greu sa-si dea seama de unde o mostenise. Ambii parinti erau definitia diplomatiei si a bunei cresteri, pe cand fiica lor intruchipa mai mult copilul salbatic crescut in pestera.

Daca n-ai fi fost atat de libidinos la prima intalnire, a auzit el o voce intr-un colt intunecat al mintii lui, dar a ignorat-o. De ce naiba se mai gadea la ea oricum?

Ajunsese la firma. Dupa ce si-a lasat Mercedes-ul S Class in parcarea subterana, ignorand salutul binevoitor al paznicului de la intrare, s-a indreptat spre cladirea de birouri. In stilul lui caracteristic a continuat sa ignore orice salut sau zambet politicos pe care-l intalnea in cale. Privilegiul de a fi fiul directorului si membru principal in consiliul director. Cu un gest scurt din cap si-a salutat doar tatal ce a trecut grabit pe langa el insotit de alti domni imbracati in costume sobre.

-La 2:00 sedinta! L-a anuntat el fara sa-l priveasca. Si aranseaza-ti naiba sacoul ala, arata ca dracu'.

Ace a zambit intorcandu-i spatele. In drum spre biroul lui alte zambete i-au fost aruncate , dar el le-a ignorat pe toate.

-Hei Asule! A auzit o voce in spatele lui, dar nu s-a sinchisit sa-i raspunda.

Rich, fotograful principal al companiei si totodata mana dreapta a directorului de imagine, era mai fericit ca de obicei. In stilul lui caracteristic, imbracat in blugi rupti inchisi, niste bocanci terfeliti din piele, un tricou negru si larg peste care atarna un blazzer maron, contrasta puternic cu restul oamenilor ce se perindau in jurul lui, toti imbracati in costume fine si scumpe. Pana si Ace, care nu era cel mai conventional tip din lume, purta intotdeauna costum la birou.

-Trebuie sa-ti arat neaparat ceva! A continuat Rich entuziasmat in ciuda atitudinii zeflemiste a lui Ace.

-Buna dimineata domnule Ace! S-a balbait secretara in timp ce cei doi barbati au intrat in biroul lui, insa niciunul nu a bagat-o in seama.

-Dispari, am treaba! I-a taiat-o Ace scurt in momentul in care s-a asezat in scaunul lui din piele.

-Esti sigur ca nu vrei sa vezi asta? Am pozele de la petrecere! A zambit el strengar.

-De ce naiba m-ar interesa asta pe mine? Du-le la marketing sa se spele cu ele pe cap.

-Credeam ca vrei sa-ti alegi singur pozele care sa apara in presa.

Ace l-a privit cateva secunde cu coada ochiului. Punea el ceva la cale.

-Fie! Daca asa o sa ma lasi dracu' in pace.

Fractiuni de secanda mai tarziu Ace avea insirate in fata lui o multime de poze. Si-a aruncat fugitiv ochii pe ele facandu-i semn lui Rich pe care le vrea. La un moment dat atentia i-a fost atrasa de o poza in special. A luat-o in mana analizand-o. Era el si Allison pe terasa. Din unghiul in care fusese facuta, parea ca el era aplecat asupra ei ca si cum ar vrea sa o sarute, iar ea il impingea cu mana, ferindu-si privirea.