Mândria unui suflet egoist

Capitolul 11

-Nu-mi vine sa cred ca e prima data cand faci asta?! A exclamat Rich entuziasmat in timp ce analiza din nou pozele.

-Ei bine, teoretic n-ar fi chiar prima data, desi ultima oara cand am facut asta, nu aveam discernamant, a inceput Allison sa rada, aplecandu-se si ea pentru a vedea pozele.

Rich era mai mult decat surprins. O chemase pe Allison doar pentru cateva probe. In mod normal nu ar fi facut asta daca isi cunostea deja modelul, dar avand in vedere ca lucrau pentru prima data impreuna si ca ea nu avea nici cea mai mica idee despre ce avea de facut, s-a gandidt ca ar fi fost o idee buna sa inceapa sa o initieze in tainele fotografiei.

Allison se descurcase admirabil. Naturaletea si lejeritatea cu care poza in fata camerei l-au luat pe Rich prin surprindere. Bineinteles, mai erau destule detalii de pus la punct, dar pentru o prima sedinta, totul decursese neasteptat de bine.

Chiar in momentul in care se pregateau sa-si stranga lucrurile, in sala isi facu aparitia Robert Stanford.

-Nesuferitul asta ce cauta aici, i-a soptit Allison printre dinti lui Rich, urmarindu-l cu privirea pe barbat in timp ce acesta se oprise sa vorbesca cu cineva.

-E seful meu! A ras el discret, privind-o amuzat.

-Serios?!

-Ei bine, nu prea. De fapt lucrez independent, dar am un contract de colaborare cu ei, i-a raspun Rich jovial, analizandu-si cu atentie munca. Eu ma ocup de pozele pentru majoritatea campaniilor lor, dar cum Stanford e directorul departamentului de Marketing, cu el interactionez cel mai des. De aici ideea lui ca mi-ar fi sef.

-Si nu i-ai aruncat nenorocitului in fata: "Tu nu esti seful meu!" ?, a intrebat Allison revoltata.

-Eh, sa fiu sincer nici nu-mi prea pasa. Omul e prea egocentric, iar eu prefer sa-mi fac treaba bine. Daca lui ii place ideea de a-mi fi sef, cine sunt eu sa-i stric fericirea?

-Doamne Rich, te iubesc! A exclamat Allison cu caldura, imbratisandu-l.

-Hai sa ne casatorim atunci, ce mai astepti!

Allison a inceput sa rada privindu-l cu drag. In putinul timp de cand il cunostea , Rich reusise sa-i intre in suflet intr-un mod pe care nu l-ar fi crezut posibil. De parca si-ar fi gasit un nou " cel mai bun prieten". Rich era amuzant, cald, dulce si intelegator. Simtea ca lui i-ar fi putut spune orice fara teama ca ar putea fi judecata. El insusi era un tip ciudat, care nu se incadra in niciun tipar. Se imbraca cum ii tuna, era spontan si adesea facea comentarii cel putin dubioase. Toate astea insa o faceau pe Allison sa se ataseze si mai tare de el, fara a-si putea explica de ce.

-Gall! A rasunat vocea grava si patrunzatoare a lui Robert Stanford.

-Ah, buna Robert! A raspuns acesta senin si vesel ca intotdeauna.

-Ia zi-mi, cum merge, a continuat Robert aruncandu-i o privire aparent fugara lui Allison.

In realitate o fixase cu privirea de cand intrase, urmarindu-i fiecare miscare cu ochi critici. Allison simtise asta de la bun inceput, dar se hotarase sa-l ignore, exact cum o facea si acum, cand Rich ii arata pozele facute. Stia ca orgoliul lui Stanford era ranit, iar asta o bucura cel mai tare.

-Domnisoara Greys, cand crezi oare ca este posibil sa te apuci serios de treaba? A intrebat la un moment dat Robert fara a o privi.

Initial Allison s-a gandit sa nu-i raspunda, dar in tonul sau se auzea atata superioritate incat nu s-a putut abtine.

-Probabil atunci cand si departamentul de Marketing o va face, nu domnule Stanford?

L-a privit cu coada ochiului, vazandu-l cum se stramba. In mod clar nu-i placuse remarca ei. Si nici nu prea parea omul care sa stie ce-i ala "sarcasm". Allison se intreba oare cand a ras individul asta ultima data, sau daca macar a ras vreodata in viata lui.