Podeaua bucatariei era plina de cioburi. Sticla de sampanie zacea nedesfacuta intr-un colt, iar tortul de ciocolata pregatit cu atata grija nu a mai avut timp sa ajungă la gunoi...era aruncat si el pe jos.
Privea cu ochii in lacrimi dezastrul pe care chiar ea il facuse. Si-a vazut mana insangerata si a trebuit sa stranga din dinti pentru a nu zbiera. Incet s-a aplecat pentru a culege o poza din albumul pe care il sfasiase in doua. A privit-o pentru cateva secunde, inainte sa o rupa.
-Nu vezi? Relatia asta nu mai merge demult.
Il privea stupefiata din cealalta parte a camerei. Ochii negrii ii erau limpezi, dar chipul i se ingalbenise.
-Cand ai realizat asta? a intrebat ea incet, evitandu-i privirea.
-Ce vrei sa spui? a privit-o el nedumerit.
-La dracu, a izbucnit ea nervoasa, facandu-l sa tresara. Te intreb cand ai realizat asta, huh? Cand? Luna trecuta, cand ai propus sa ne facem tatuaje identice? Sau poate weekend-ul asta, cand am discutat despre cat de misto ar fii sa ne mutam intr-un apartament mai mare. A, nu! Stai! Azi de dimineata, cand m-ai sarutat inainte sa pleci probabil.
A tacut! Cuvintele erau de prisos. Orice i-ar fi spus, avea dreptate. Nu ii daduse niciodata de inteles ca ceva era in neregula. Si se ura pentru toate minciunile pe care i le spusese. Si pentru toate datile cand ea il crezuse. Se ura ca nu a avut curajul sa ii spuna de la inceput ce se intampla. Nici acum nu il avea.
-Allison...vreau sa ne despatim.
Cuvintele i-au sunat ca un tunet in ureche. S-a prabusit moale pe canapeaua din spatele ei. Si-a dus mana la frunte, incercand sa-i controleze tremurul. Visa oare?
L-a privit rece, incercand sa-i citeasca ceva pe chip...nimic.
-Da-mi un singur motiv, s-a ridicat ea incet, apropiindu-se.
Raspunsul a venit aproape imediat.
-Nu te mai iubesc!
Aerul rece ii izbea fata imbujorata. Si-a stans mai tare geaca de piele pe el, suflandu-si in palme sa se mai incalzeasca. Si-a aruncat ochii la ceas. 17:45. Fix acum doua ore plecase de acasa, in speranta ca lucrurile se vor mai ameliora. Da, sigur...de parca fugind avea sa rezolve ceva. Nu avea insa o alta optiune. Cel putin nu una care sa nu presupuna o confruntare directa. Asa ca a plecat, lasandu-i timp lui Allison sa digere situatia.
A hoinarit cateva ore. Facea tot posibilul sa-si tina mintea plina si ocupata ca sa nu gandesca. Totusi, in cele din urma frigul l-a razbit si a fost nevoit sa se intoarca.
A deschis usa apartamentului cu grija, patunzand aproape sfios. A aruncat o privire rapida inauntru doar pentru a constata ca livingul era liber. Unde e? Fix in acel moment usa de la dormitor s-a deschis cuun scartait prelung.
Allison a aparut in fata lui cu doua trolere mari si o privire ucigatoare. A avut de ales intre asta, sau plansete incontrolabile. Din fericire, timpul in care el a fost plecat i-a ajuns numai bine pentru asta. S-a oprit doar in momentul in care a ramas fara lacrimi. Atunci si-a zis ca e timpul sa faca ceva si s-a apucat sa-si stanga lucrurile.
Era bulversata. Avea intrebari...multe si dureroase. Insa la ce bun? Si cu toate raspunsurile din lume, deznodamantul era acelasi. Si-a tras incet trolerele imense dupa ea, indreptandu-se spre usa de la iesire.
CITEȘTI
Mândria unui suflet egoist
RomansaOare cat de necesara este iubirea? Pana unde poate merge prietenia si cat de gresit este sa pui dorinta mai presus de propria-ti ratiune? O poveste plina de pasiune, intrigi, tradari, prietenii rupte si promisiuni incalcate.