Mândria unui suflet egoist

Capitolul 14

In momentul in care sedinta a luat sfarsit, fara nici un cuvant in plus Allison s-a ridicat imediat, sub privirile iscoditoare ale unui Stanford sadisfacut. Inca era perfect constienta de mainile care ii tremurau si de respiratia intretaiata. Stanford stia ceva, asta era clar. Dar ce mai exact? Oare fusese si el in club? Oare o vazuse in starea aia? Si de unde stia ca ramasese la Ace? Intrebari, intrebari, intrebari... i se invarteau in cap ca o tornada. Din sedinta nu retinuse nici macar un cuvant.

Ce naiba pune la cale cretinul asta?

Isi simtea corpul moale, absent.Voia doar sa plece si sa nu mai vada pe nimeni. Avea nevoie sa se regrupeze, sau macar sa gandeasca in voie. Inca nu asimilase tot ce se petrecuse cu o seara inainte. Inca ii era greu sa creada ca ea facuse toate lucrurile alea. Doar gandul ca cineva ar fi putut vorbi despre asta cu voce tare o facea sa-si doreasca sa dispara de pe fata pamantului.

Inainte de a putea parasi neobservata sala de conferinte, Allison a dat insa cu ochii de Eric.

-Pe unde ai umblat azi-noapte? A intrebat-o el serios. Nu ai venit acasa.

Privirea lui Eric era clara, dar prudenta. Allison se obisnuise sa-i vada mereu straluicirea din ochi, insa azi disparuse.

- Trebuie sa cer voie cand vreau sa ies? a raspuns ea in soapta, disimuland un zambet perfect, doar de dragul lumii.

-Nu, nu trebuie. Dar macar anunta cand nu vii acasa. Maica-ta aproape ca a facut o criza de...

-Scuteste-ma de dramele Samanthei tata! A continuat Allison rastit facandu-l pe Eric sa o priveasca surprins. Daca o deranjeaza atat de tare ca m-am intors, sa-mi spuna si o sa plec imediat!

-Stii ca nu asta e problema! A accentuat Eric fiecare cuvant, constient de faptul ca tensiunea dintre ei devenise deja vizibila si pentru restul.

-Atunci care e problema? A continuat Allison in aceeasi nota. Nu-mi amintesc sa va fi dat explicatii nici cand eram adolescenta....de ce ar trebui sa o fac acum?

-Pentru ca acum lumea stie cine esti! A rabufnit Eric exasperat. Acum ai o imagine de care trebuie sa ai grija!

-Pai de ce nu zici asa! A ras Allison in batjocura. Doar sunt fata lui Greys, ce naiba!

-Doamne Allison! Ce e in neregula cu tine?! a continuat Eric sa o privesca socat. Ne-am facut griji pentru tine!

-Da sigur. Stii tata, poate chiar te-as crede... poate, daca nu ai vorbi fix ca Samantha! I-a aruncat un zambet ironic inainte de a-i intoarce spatele. Si poti sa stai linistit, in seara asta o sa dorm acasa!

A plecat nervoasa ignorand privirile suspicioase ce ii urmareau fiecare pas. Se saturase de toti oamenii astia care peste noapte devenisera atat de interesati de viata ei. In momentul in care si-a scos telefonul pentru a chema un taxi, a simtit cum o mana puternica o apuca de brat.

-N-am terminat cu tine!

-Tu si Rich puteti sa va duceti dracu' ! I-a raspuns ea incisiv fara a se sinchisi sa-l priveasca.

O fractiune de secunda mai tarziu Allison se gasea prinsa intre corpul lui Ace si un perete de pe un coridor laturalnic. Ii putea simti furia raspandindu-i-se in fiecare terminatie nervoasa. Corpul lui era asemenea unui vulcan gata sa erupa in orice moment.

-Care mai e problema ta acum?! A rostit el muscand cu agresivitate fiecare litera. Mainile i se stransesera in jurul umerilor ei micuti, dar Allison nu avea de gand sa se lase intimidata.

-Stanford stie ceva! A rabufnit ea impingandu-l cu putere.

-Cum adica stie? Ce stie?! A continuat Ace uimit.