Mândria unui suflet egoist

Capitolul 19

-TI-AM ZIS SA O LASI IN PACE!

Doar cateva secunde mai tarziu, Allison si-a simtit corpul strans ca intr-o menghina. Nu era pe deplin sigura de ce se intampla mai exact, dar stia ca acelea nu erau bratele lui Ace iar dintr-un motiv sau altul, asta o nelinistea si mai tare.

A inceput sa se zbata frenetic. Corpul ii ardea si parca in plamani nu mai avea aer. L-a auzit soptindu-i: Sunt aici!

Furie. Asta era singurul lucru pe care il simtea. Singurul lucru care o ajuta sa nu cedeze in fata lui. Dinstanta dintre ei era practic inexistenta.Mirosul lui o sufoca. Mainile o ardeau. Tot ce voia era sa scape cat mai repede de el...de atingerea lui...

Si, de parca cineva chiar i-ar fi citit gandurile,Allison a simtit cum e apucata cu brutalitate de brat si trasa cu putere in sens opus. Si-a tinut respiratia pentru un moment. Totul se derula mult prea repede pentru ea. Odata ce socul initial a trecut, si-a intors privirea, doar pentru a-l vedea pe Wade prabusit pe jos.

I-a simtit bratele lui Ace inconjurandu-i umerii.Fara sa-si dea seama, si-a lasat capul sa cada moale pe pieptul lui.Incerca sa respire regulat.Lui ii putea auzi extrem de clar bataile inimii. Era nervos.

-O sa te distrug, a scrasnit Ace printre dinti facand-o pe Allison sa tremure.

Daca un lucru stia despre el, era acela ca Ace nu arunca niciodata vorbe in vant.Il credea in stare. Oh doamne! Cum il mai credea!

L-a privit in ochii aia superbi si a fost surprinsa de propriile ganduri.

Nu Wade era cel care o preocupa...sau mai bine zis, nu ceea ce ar fi putut sa-i faca lui Wade. Ci el! Ii pasa de el! Ii era groaza de tot ce s-ar putea intampla daca o stire ca asta ar ajunge in presa. Isi si imagina deja ziarele de maine: "SOC.Soc.soc. Ace Damon rupe  in bataie  un necunoscut".
Un astfel de titlu ar fi compromis intreaga campanie si l-ar fi distrus pe Ace.

Daca situatia nu era extrem de serioasa, Allison ar fi ras.Uite-o pe ea cum se gandea acum la "ce va zice lumea". Slava cerului ca nu era Samantha aici ca sa-i citeasca gandurile si sa-i arunce in fata unul din deja celebrele: "Ti-am zis eu".

-Ace! A soptit ea imbratisandu-l, cu fata inca ingropata in pieptul lui. Nu mai trebuia sa zica nimic altceva. Tonul ei si bratele care se strangeau tot mai tare in jurul lui, erau de ajuns. Stia ca o intelege.

Ace a ramas tacut. Corpul i se incordase. A simtit-o pe Allison cum il strange din ce in ce mai tare. Ar fi vrut sa zambeasca, dar era prea nervos. Imaginea cu acel individ care indraznise sa puna mainile pe ea inca ii era fixata pe retina. Si-a strans pumnii atat de tare, incat degetele ii amortisera. Doar pentru asta ar fi trebuit sa-l snopeasca in bataie. Nu dadea un cacat pe ce ar fi putut sa se intample dupa. Era suficient sa-i vada expresia aia tampa pe fata atunci cand o privea pe Allison, ca sa vrea sa-i rupa fiecare os din corp.

Urmarindu-i privirea lui Ace, Allison si-a dat seama ca nici o secunda nu il pierduse din ochi pe Wade. Era incordata. Stia deja ce-i trecea prin cap.

S-a intors incet pentru a-l analiza mai bine pe barbat. Era inca la pamant . Se uita la ea. Neajutorat. Pierdut. Patetic.

Acum ca se gandea mai bine,ar fi trebuit sa-l lase pe Ace sa-i invineteasca macar un ochi. Macar atat! Dar nu merita nici asta!

Ar minti daca nu ar recunoaste ca, nu o data se intrebase cum oare ar reactiona daca l-ar vedea din nou. Dar acum, avandu-l in fata dupa mai bine de 2 luni, era straniu. Parca nu-l mai recunostea. Era...un strain.

Un strain pe care il iubise candva... nebuneste, irational, complet.
Si-a schimbat viata pentru acest strain.
A renuntat la tot pentru a-i da lui tot. S-a lasat ghidata de un om care nu i-a promis niciodata prea mult. Iar ea nu a vrut niciodata prea mult... doar pe el!
Atat! 
El a cerut in schimb incredere.
Ea?
I-a dat.
Orbeste...