Scarile scartaiua ca naiba cand calcam. Vantul batea de zici ca era furtuna si luminile deveneu din ce in ce mai slabe. Daca nu erau mama si bunica in spatele meu o luam la fuga. Si da! Eram in stare sa alerg pana acasa! Si il taram si pe frate-meu dupa mine daca era nevoie.
Am pasit cu grija pe podeaua subreda, acoperita cu un covor mucegait. Daca nu cadeam prin podea sigur muream de la mirosul ingrozitor.
-De ce trebuie sa fie asa de sus? se planse Alex uitandu-se pe la usi.
-Taci si mergi! ii spuse bunica, iar el o asculta
Am inceput si eu sa am uit pe la usi. Toate avea placute, dar erau asa de prafuite si murdare incat nu puteam vedea ce scrie pe ele.
-Aici. ma inpinse bunica spre o camera. Si Alex in paralel.
Ne-am pus amandoi pe poziti facand axact aceleasi miscari. Am ridicat incet mana inghitind in sec, am prins clanta, am rasucit si inchizand ochii am intrat.
Mi-era teama sa-i deschid. Daca era vre-o tarantula cat peretele? Brrr urasc paianjeni! de fapt urasc toate insectele. Absolut toate, si fluturii! Nu mai vreau sa vad insecte.
-Wow! il aud pe Alex suspinand uimit.
Inca ingrozita am deschis, incet, un ochi. PRintre gene am putut vedea o lumina orbitoare ce imi invada privirea. Curioasa am deschis ambii ochi.
Nu era vre-o 'camera groazei', era minunata! Peretii de un verde placut, un birou nou, un pat cu stalpi inalti ca la regi si cu panza verde atarnata de el. Dupa draperiile verde deschis lumina intra bucuroasa in camera atingand cu delicatete cufarul din fata patului. Un cufar sculptat extrem de vechi, dar parca abia terminat!
-WOw. imi scapa printre buze si fac un pas in camera.
-Multumesc, multumesc, multumesc! sarim eu si Alex, in acelasi timp, in bratele bunicii.
-S[er ca asta sa compenseze timpul petrecut aici.
-Desigur bunico. Aceste doua saptamani vor trece usor.
-Doua saptamani? se mira batrana..
Ne-am indepartat amandoi de ea si am privit-o intrebator, dar ea s eintoarse spre fica ei.
-Nu le-ai spus?
-Pai...am....nu. ezita ea putin.
-Copii..., e intoarse bunica spre noi, voi nu veti petrece 2 saptamani acici, ci toata vara!
-CEEEEEEE???? urlam amandoi loa auzul vestii.
-De cand? De ce? Pentru ce ? Ce? Unde? Cand? Cand? Cum? Vara? De ce noi? incepu Alex sa insire toate intrebarile ce-i veneau in creerasul ala cat o particula de praf.
Ii dau una peste cap si o las pe bunica sa raspunda, ca draga noatra mama nu se prea chinuia sa ne dea explicatii.
-Pai, incepu ea, de cand trebuie sa ma internez. Pentru ca nu are cine sa stea cu casa. Ce ai auzit. Aici. Toata vara. Cumva. Da, toata vara. Pentru ca voi suneti nepoteii mei scumpi.
-Suntem terminati. ne sprijinim unul de altul.
-Dar de ce trebuie sa te internezi? ma ridic repede.
-Pai, de o vreme am probleme cu respiratia, doar stiti ca am imatranit. Nu vreau sa va creez probleme in viitor asa ca mai bine sa ma tratez acum.
Ii priveam chipul trecut de vreme. Mi-am dat seama ca nu ii e bine singura aici. Imi la sprivirea in jos. Noi stam bine-mersi acasa, fara sa ne pese prea mult. Poate a cazut, poate a ramas fara apa. Multe se pot intampla si noi sa nu stim.
CITEȘTI
I Don't Know - vol I - Akatsuki si Secretul Lumilor
FanfictionGemenii Diana si Alex, si fratii Shara si Cosmin isi traiesc vietile normal, pana in ziua in care se intalnesc in casa cea veche a bunicii gemenilor de care ar trebui sa aiba grija toata vara. Totusi, atunci cand incep sa umble prin camerele din cas...
