I Don't Know - vol I - Akatsuki si Secretul Lumilor

Trezirea-Hidan nu mai e nemuritor!

  Ne-am pus in gand sa stam langa ei pana se trezesc. Nu puteam risca sa umble de nebuni prin casa, nu ne apartine si chiar n-am chef sa dau explicatii daca o gaseste mama in flacari.

  Toti dormeau pe podea ca niste ingerasi. Mai ales Sasori. Oww cat de dulce poate fi.

  Imediat mi-am dat o palma mintala. Nu pot lasa mintea sa-mi zboare la fic-urile si imaginile perverse cu Sasori.

  -Mi-e foamee!!!! se trezeste dintr-o data Hidan sa tipe.

  Acum regret ca nu am fost sa iau ceva, un facalet, ca sa ii cumintesc. Aici noi facem legea! Langa mine l-am simtit pe Alex cum se incordeaza si pe Cosmin cum se pune putin in fata lui Haru. M-am uitat la ea care facea semn de 'nebun' si arata spre fratele lui, imi dau ochii peste cap si ii arat spre al meu mimand 'Idem' pe buze.

  -Hei, ce cautati aici? se uita Hidan nedumerit in jur.

  Te rog, nu-mi zice ca are amnezie!!!

  Isi muta ochii peste fiecare lasandu-ma pe mine la sfarsit:

  -AAA!! Tarfulita, fa-mi de mancare! se ridica venind tinta la mine

  Alex vru sa intervina, dar l-am ciupit de mana facandu-l sa se dea in spate cu un 'Au!' si acum eram la 2 pasi distanta de Hidan, care era mai inalt ca mine.

  -Cine spune asta?

  -Eu! facea pe importantul aratand spre propria persoana, care apropo,nu o suport

  -Imi pare rau majestate, dar aici regatul vostru nu exista deci iti dau cand vreau eu! ii raspund punandu-mi mainile in san.

  -Atunci cand imi dai? facu o moaca de resemnare-obligata

  -Cand va treziti toti! Sau nu. continui soptind

  -TREZIREA!! MANCARE!! incepu el sa urle de-odata.

  -Taci sau te omor! il prind de brat neavand chef sa se trezeasca alti nebuni de pe holula sta

  -Unde... . se trezeste Zetsu-Alb

  -....mancare? continua Zetsu-Negru propozitia inceputa de 'fratele' sau

  Acum ca ma uitam mai bine, nu aratau ca niste adolescenti ca restul, pareau mai mult niste pustani de a 6-a obositi dupa somn. Ipoteza care imi veni in minte fu ca factorul care i-a despartit a creat un fel de reactie ce i-a facut sa intinereasca ca sa diminueze daunele produse de separatie. Recapituland gandul deja ma durea capul. Atat de 'stintiifice' ai ajuns gandurile mele de vara?

  In 15 minute toti erau deja in picioare vrand sa manance. Am oftat, n-au dormit sau mancat de 2 zile, deci nu-i pot acuza de ceva. Din pacate.

  Le-am facut semn sa ne urmeze in bucatarie. Sirul pe care il faceam in timp ce coboram ma facu sa ma simt ca o profesoara de la clasa a 3a ducand copii afara la parinti lor. Dar in cazul asta nimeni nu ne va scapa de ei.

  Dupa ce isi ocupara locurile la masa din living ii intreb direct:

  -Ce vreti sa manacti?

  -Ramen! sare Hidan primul

  -Dango! continua si Kisame

  Prin puterea mintii am putut vedea cele 20 de cutii de ramen ascunse in dulapul de la subsol unde nici o particula de praf nu le putea gasi.

  -Na-vem! sare Alex si ma trage in bucatarie.

  -Pregatiti cartofii! ii anuntam pe cei doi frati-bucatari pe care incepem sa-i ajutam.

  Deja facusem a 6a portie cand Konan intra pe usa ruginita ce scartai enervant.

  -Pot sa va ajut? ne intreba imediat ce usa se inchise cu o mica bucuitura.

  -Nu e nevoie! ii zambeste Haru fluturand spatula plin de ulei pe care i-o zmulg imediat ce uleiul ma frige pe mana.

  -Dar m-am saturat sa stau cu aia! Ma scot din minti! se plange si nu pot sa nu o compatimesc.

  -Vin-o si ajuta-ma sa tai legumele pentru salata. o chem langa mine, tot erau cam multe legume pentru turma asta de elefanti.

  -Ok! fata ii radie de fericire cand i-am intins cutitul sa taie morcovii.

  In timp ce ea mai taia niste cartofi in timp ce baietii se prefaceau ca au obosit, am luat o furculita si am inceput sa amestec salata cand Hidan intra in incapere trantind usa.

  -Iesi! arat spre usa imediat ce l-am vazut

  -Nu. se apropie sprijinindu-se de blatul mesei.

  -Atunci trebuie sa te oblig?

  -Mi-e foame!

  -Mai avem putin si terminam.

  -Tarfulita, fa bine si miscate cu mancarea!

  -Mai imi zici asa o data si ai grija ca aici nu mai esti nemuritor! arat cu furculita spre el.

  -Si daca te mai provoc putin?'Tarfa.'

  Simteam cum sangele mi se urca la ca. Parca vedeam negru in fata ochilor si ceva punea stapanire pe mine. Corpul mi se misca singur facandu-ma sa infig mana in ceva de pe masa.

  Tipatul lui Hidan strabatu aerul ajungand la volumul maxim. Acum vedeam in ceata cum sangele tasnea din mana lui. Dupa ce indeparta furculita isi indrepat atentia spre mine.

  -De ce ai facut asta? Si de ce nu ma vindec?

  Inca incostienta si fara sa-mi controlez miscarile am spus cu un glas usor tremurat, dar foarte ironic:

  -Pentru ca esti in lumea mea. Si in lumea asta nu esti nemuritor.

  Imediat ce mi-am putut stapani impulsurile am vrut sa fug. Eram speriata. Vroiam sa fug undeva unde sa nu fiu gasita, dar Alex ma prinde de brat in ultima clipa isi ma trage la pieptul sau.

  Ma strange cu putere in bratele lui puternice si protectoare soptindu-mi la ureche ca totul este bine. Nu am gresit. A fost ceva de moment. As fi vrut sa-l cred. As fi vrut, dar nu puteam. Stiam ca ceva ma controlat sa fac asta, dar tot ma simteam vinovata.

  -Hai sa ducem masa. simt o mana care ma atinge usor pe umar, vocea era cu siguranta a lui Konan.

  Mi-am scos privirea din tricoul fratelui meu si m-am uitat in jur. Nu stiu cat timp trecuse, dar tavile cu mancare erau gata si nu se vedea nici o urma a ceea ce sa intamplat mai devreme.

  Am inghitit in sec si m-am uitat din nou la fratele meu dupa ce ma saruta scurt in crestetul capului.

  -Iiiii!! il imping imediat. Stiu ca sunt draguta, dar totusi esti fratele meu!

  -Daca asa lupti, vrei razboi!! cu asta se apropie amenintator de mine, dar ceilalti ne opresc mica ceondaneala frateasca si ne trasera in camera de zi.

  Cand m-am asejat am facut in asa fel incet sa fiu cat mai departe de Hidan care ma privea crucis. Dar eu eram prea atenta sa-i arat priviri de 'winer' lui Haru caci stateam intre progenitura mea de frate si dulcele Sasori, desi nici ea nu avea de ce sa se planga, stand intre Itachi si Deidara.

  Viata nu-i corecta! Eu vroiam acolo, dar asta era singurul compromis ca sa nu stau pe aceeasi parte cu Hidan.

________________________________________________________________________________________-

Buhuhu m-am intors sa bantui si eu pe site. Scoala a inceput deci habar n-am cum o sa mai scriu. Depinde de timpul asta teribil de limitat [ profesorii nu stiu ca noi chiar avem viata sociala fata de ei????] Oricum... sper ca va placut noul capitol :*

Ja ne.