Ascunzatoarea

399 26 0
                                    

Dupa ce am scapat de ei am pornit spre ascunzatoare.

-Iti multumesc mult. spuse ea zambind.

-Nu ai pentru ce.

A vorbit incontinuu. Si nu era indeajuns de greu ca mereu trebuia sa ne ascundem. Macar am ajuns vii la intrare. Dupa ce am introdus parola usa s-a deschis cu un mic croncanit. Am coborat scarile si am ajuns la alta usa. Si aici a trebuit sa introduc o parola. Apoi usa s-a deschis. Cand am intrat ea a ramas cu gura cascata.

-Ce? Te asteptai sa traim ca niste animale?

-Nu. Doar ca e asa...mare.

Intradevar. Ascunzatoarea era un loc perfect. Era curat si uscat. Aveam energie electrica si un laborator de cercetare. O sala de mese si una de antrenament. Dormitoarele erau destul de bine aranjate. Deci era bine.

-Trebuie sa mergem la sefa. i-am spus eu. Ea va stii ce o sa facem cu tine.

-Bine. a raspuns ea putin speriata.

Ea ne-a strans pe toti. Ea a creat aceasta ascunzatoare. Si acuma aceasta ascunzatoare este precum un mic centru. Oamenii vin si pleaca. Cei care sunt salvati sunt adusi aici, sunt pregatiti si apoi plasati intr-un oras ascuns unde sunt doar oameni. Cand am ajuns aproape de biroul sefei am vazut-o asteptandu-ne la intrare.

-Unde ai gasit-o?? m-a intrebat sefa.

-In cimitir.

-Ai verificat-o??

-Nu. Dar o fugareau doi demoni. Nu cred ca mai era nevoie.

-Atata esti de prost ca si pamantului ii e scarba de tine. mi-a spus ea.

A mers la birou si a scos un cutit din sertar. Apoi a venit si i-a facut fetei o taietura pe antebrat. Din rana proaspata a inceput sa curga un sange rosu si stralucitor. Apoi i-a intins fetei un bandaj.

-Bun venit acasa. i-a spus ea tinerei locatare.

AlphaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum