Alpha

Spune-mi!

-Ai de gand sa imi spui ce ai vazut acolo? ma intreba ea.

-E groaznic. Si eram acolo cand au fost trimisi soldatii. Ei au facut-o. Sunt sigur. 

-Ce au facut? Spune-mi. spuse ea si ma prinse de mana.

-Au ucis tot ce au vazut in calea lor. In baie erau doua cadavre. O femeie care strangea in brate un bebelus. Amandoi erau morti. 

-Dar de ce ar face asta? ma intreba ea speriata.

-Nu stiu. Dar trebuie sa fugim de aici cat mai repede posibil. Trebuie sa ne ascundem undeva. 

-O sa rezolvam noi cumva. Incearca sa dormi putin. O sa te ajute. Vrei sa stau cu tine?

-Da. Te rog.

M-a sarutat si apoi a mers sa isi i-a pijamaua. M-am schimbat si eu in pijama si m-am pus in pat. Cand a venit s-a pus in spatele meu, m-a pupat pe umar si apoi s-a lipit de mine. 

O iubesc. Acum imi dau seama. Dar de ce? De ce sa ma indragostesc eu? Dragostea te ucide. Dar nu imi pasa. O iubesc. Fiecare clipa cu ea e de zeci de ori mai buna. Fiecare lacrima varsata pentru ea, pleaca din inima. Fiecare gand incepe cu ea si se termina cu ea. Ea e totul pentru mine. Dar. Dar ce? Nu stiu ce sa fac. Lumea asta nu a fost facuta pentru iubire.  Apoi am adormit. Nu am avut nici un cosmar in noaptea asta. Am dormit ca un copil mic. 

Cand m-am trezit ea era la baie. M-am ridicat din pat si am mers sa vad cine e pe coridor. Totul era pustiu. Am iesit din camera si m-am indreptat spre biroul sefei, dar nici acolo nu era nimeni. Era un dezastru enorm. M-am apropiat de biroul ei si am vazut mai multe hartii cu niste convorbiri.