Alpha

Prima misiune

In timp ce mancam a intrat sefa.

-Am o misiune pentru voi. ne spuse ea. Trebuie sa mergeti dupa mancare.

-Amandoi? am intrebat-o eu. Dar nu e pregatita. Abia este de o zi aici.

-O echipa a fost si a verificat locul. Este curat. Plus ca nu mergeti doar voi doi. Vor mai fi trei soldati cu voi.

-Bine. Cand plecam?

-Terminati de mancat si ne intalnim in sala armelor. Veti iesi prin spate.

Dupa ce am terminat de mancat am pornit spre sala armelor. La intrare ea m-a luat de mana.

-Mi-e frica. imi spuse Amanda.

-Sa nu iti fie. Nu o sa fie asa rau. O sa vezi. Misiunile astea sunt cele mai usoare. i-am spus eu si am sarutat-o pe frunte.

Am intrat in sala. Acolo erau deja toti. Cei trei soldati erau pregatiti si aveau rucsacurile in fata lor. Armele le atarnau pe umeri.

-Suntem gata. Va mai asteptam doar pe voi. imi spuse unul dintre soldati.

-O sa ne grabim. Dar de ce avem nevoie de arme? am intrebat-o eu pe sefa.

-Masura de precautie. Nu stii niciodata cand o sa dai iar peste ei acolo sus.

Am mers sa ne schmbam. Hainele pentru astfel de misiuni erau ceva mai speciale. Erau captusite cu un material foarte rezistent si foarte flexibil care ne permitea sa ne miscam linistiti dar ne si protejeaza.  Am iesit din vestiar, mi-am luat arma si apoi am asteptat-o pe Amanda. Ea nu va avea arme acum.  Cand a iesit arata asa bine cu parul roscat prins intr-o coada de cal si cu costumul de soldat pe ea. Era asa draguta. Vroiam sa o sarut si sa o strang in brate. Vroiam sa plec de aici cu ea si sa mergem in oraselul ala ferit de demoni. Vroiam sa stau doar cu ea.

Ce dracu gandesc. La ce naiba imi sta capul. Nu am voie sa ma indragostesc. Nu acum. Nu aici. In lumea asta nu e loc de dragoste. Trebuie sa lupti ca sa poti trai si dragostea era frumoasa, dar te distrage. Te face slab. Iti intuneca gandirea. 

-Suntem gata. a spus acelasi soldat. Plecam.

Si am iesit afara.