Alpha

Sfarsitul

A inceput sa planga. Imi parea asa rau pentru ea. Era doar vina mea.

-Imi pare rau iubire. Trebuia sa am mai multa grija de tine.

-Nu-i nimic puiule. imi spuse ea suspinand. O sa fie bine. O sa vezi.

-Imi poti spune acum tu ceea ce ai vrut sa imi spui?

-Da. Eu sunt o vrajitoare. Cand am respins demonul am retinut cateva dintre puterile lui. Acum pot sa transform si sa fac tot felul de vraji.

In momentul ala m-am blocat. Nu mai stiam ce sa spun.

-Imi pare rau iubitule. Trebuia sa stii.

-Stai. Nu-i nimic. Cum ai zis si tu. O sa ne descurcam noi. Da iubito?

-Da iubitule. imi spuse ea si imi sarise in brate.

Am mai aranjat cabana si am mai facut ce era de facut pe acolo si apoi am mers sa mananc ceva. Ea imi pregatise masa si statea pe scaun,

-Iubitule dupa ce termini de mancat mergi sa mai aduci niste lemne de foc?

-Da draga mea.

Am terminat de mancat destul de repede. Apoi am luat toporul si am plecat sa tai niste copaci si sa adun lemnele. Ma tot gandeam la ceea ce imi spuse ea. Ca era o vrajitoare. Asta era ceva diferit. Dar nu aveam ce face. Oricum o iubeam.

Spre seara dupa ce am terminat de taiat lemnele m-am intors la cabana. Cand am ajuns am vazut ca usa era deschisa. Am intrat inauntru si am vazut-o. Era acolo. Pe jos intr-o balta de sange. Era moarta. O pierdusem definitiv. Am cazut in genunchi si am inceput sa plang. M-am apropiat de ea.

-Ne pare rau ca ai ajuns sa vezi asta. imi spuse sefa.

Cand m-am intors ea statea in pragul usii cu inca trei barbati langa ea.

-O sa te omor pentru asta.

Atunci ea scoase un pistol. Parca timpul incetinise. Am vazut fiecare fir de praf care trecea prin aer. Am vazut totul mult mai clar. Am vazut-o cum incarca pistolul si am auzit cum a intrat glontul pe teava. A indreptat pistolul spre mine si atunci i-am vazut ranjetul.

-Adio.

Am auzit impuscatura. Apoi eram pe jos. Sangele imi curgea siroind din gaura din piept. Se sfarsise. Mi-am intins mana si am atins-o pe Amanda. Totul se terminase. Am luptat degeaba atata timp. Eram mort. Nu mai avea nici un rost. Am auzit usa cum s-a trantit si o masina pornind de langa cabana.

Am inchis ochii asteptand moartea sa ma fure pentru totdeauna. Ea murise inaintea mea. Sperasem sa nu o fi durut. Sa fi fost rapida. Apoi totul s-a intunecat.

Imi pare rau ca am plecat asa. Nimeni nu isi va aminti de noi. Nimeni nu va stii ce s-a intamplat defapt. Am iubit-o. Si inca o mai iubesc.

-Ne vedem dincolo iubitule. Abia astept sa te vad din nou. Ai murit. Acum putem fi impreuna din nou si nimeni nu ne va ma desparti. Te iubesc scumpul meu.

Amanda......