Legende, mituri, povestiri, curiozităţi, superstiţii, mistere. Hai să-ţi spălăm creierul!
Notă: În general, nu recomand cartea copiilor mai mici, însă, cine sunt eu să te opresc?
Citește cât poţi și ceea ce îţi place.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În inima nopții, în pădurea Coulombiers se aud zgomote de cal în galop grăbit. Tânărul cavaler Raymondin tocmai și-a împușcat din greșeală unchiul, Contele de Poitiers, în timpul unei partide de vânătoare. Durerea i se amestecă pe chip cu frica. Știe că imediat ce vestea se va afla, va fi spânzurat.
Dintr-o dată, râsete de femeie îl trag din gândurile negre. În apropierea unei fântâni, trei fete tinere, de o frumusețe care îți taie răsuflarea... Una dintre ele, Mélusine, îl observă și se apropie: – De ce ești atât de trist, bunule cavaler?
Mélusine ascultă cu atenție povestea lui Raymondin și își dă seama că tânărul din fața sa este cel care ar putea face să dispară teribilul blestem care fusese aruncat asupra ei. Mélusine fusese condamnată de mama ei să trăiască departe de lume: în fiecare sâmbătă, picioarele i se transformau într-o imensă coadă de șarpe.
« Dacă mă va lua de soție și dacă va fi de-acord să nu vină să mă vadă niciodată sâmbăta, în trista mea stare, vraja se va rupe și voi putea trăi fericită ca oricare alt muritor de rând », și-a spus fata, cu speranță, după mult timp.
Cu cea mai dulce voce, Mélusine îl liniștește pe Raymondin și îi promite să îl ajute: – Ia-mă de soție. Voi arăta că ești nevinovat și voi face din tine un om bogat și puternic. În schimb, promite-mi că nu vei veni niciodată să mă vezi sâmbăta, și nici nu vei încerca să înțelegi care este taina mea.
Sedus de frumusețea și de gingășia tinerei fete, Raymondin nu ezită nici măcar o secundă. Nunta este somptuoasă. Mélusine își ține promisiunile. Grație puterilor sale de zână, ea construiește în fiecare noapte monumente impresionante pentru soțul său, de la Castelul Lusignan, până la fântâna unde se întâlniseră pentru prima dată.
Mélusine naște zece băieți. Opt dintre ei sunt marcați fizic de originile lor magice, dar au în față un destin grandios. Cu toții duc o viață fericită și bogată, care însă atrage invidia celor din jur, cum este și Contele de Forez, fratele lui Raymondin.
Într-o zi, când îi vizitează pe cei doi soți, Forez o vede pe Mélusine cum se retrage discret și se încuie într-un turn.
– Cum poți fi atât de orb? O soție care se ascunde este o soție care înșală. Nu vezi că în fiecare sâmbătă ea se întâlnește, de fapt, cu un alt bărbat?
Cu timpul, contele de Forez reușește să nască îndoiala în sufletul fratelui său. « Și dacă are dreptate? Dacă toată această bunăstare pe care a promis-o și pe care a creat-o Mélusine nu este decât praf în ochi pentru a-și ascunde trădarea? »
Într-una din sâmbete, neîncrederea a devenit mai puternică decât el. S-a apropiat de locul în care soția sa se închidea și, cu inima bătând să îi sară din piept, și-a apropiat urechea de ușă. Nu a auzit decât vocea suavă a soției sale care cânta. Ros de frică, nu s-a oprit aici, ci a făcut o gaură în lemn, cu pumnalul pe care îl avea la el.
Raymondin își face curaj, și se uită prin crăpătură.
« Doamne, ce oroare! Soția mea este un șarpe! ». În acel moment, Mélusine observă gaura din ușă. Raymondin a trădat-o… Cu ochii în lacrimi, ea scoate un țipăt plin de durere și sare pe geam, transformată pentru totdeauna în femeie-șarpe.
Legenda spune că, din acea zi, Mélusine zboară deasupra casei și a pădurilor de lângă, iar plânsul ei trist se aude ori de câte ori moșia are un alt proprietar, sau când unul dintre cei din familia sa se apropie de moarte.
