Capitolul 4

411 27 4
                                    

     Stiti acel acel moment cand vreti sa intoarceti timpul inapoi macar cu cateva minute, nu zile, nu saptamani, nu luni ci doar cu cateva minute in urma. Sa va imaginati ca si in filmele SF ca faceti totul invers, sa fiti intr-un univers paralel in care negru inseamna alb si alb inseamna negru! Sa puteti transforma un te urasc intr-un te iubesc sau un nu te mai vreau in viata mea intr-un am nevoie de tine! Ei bine...

Acest lucru nu a fost, nu este si nu va fi posibil! 

Doar daca s-ar inventa o masinarie a timpului... Deci da, nu este posibil. 

     Acel moment este mai dureros decat atunci cand iti infige cineva un cutit in inima fiindca realizezi ca trebuie sa te gandesti de doua ori inainte de a scoate un cuvant pe gura si iti dai seama ca dai dovada de un om lipsit de caracter.

La acest lucru se gandeau amandoi, si Hope, si Logan. Din nou erau intinsi pe paturile lor si numarau secundele ce se scurgeau din noaptea care a mai ramas. Nu puteau sa inchida un ochi, in mintea lor derulandu-se scena de acum aproximativ o ora. 

Acum fa-mi o imensa favoare si lasa-ma in pace!

Nu stiu de ce m-am indragostit de tine!

  Aceste doua propozitii se repetau ca si cum ar fi singurele melodii dintr-un playlist. Pentru ei chiar erau, playlistul era mintea lor care nu se .gandea la altceva in afara de aceste doua propozitii amarate. Ea nu a mai suportat sa se gandeasca tot la acelasi lucru si a scos dinr-o cutie alba niste somnifere. Numai acele pastile o puteau face sa uite de totul, dormind! Le-a dat pe gat, fara pic de apa si s-a aruncat in pat, coperindu-si corpul cu patura moale. Chiar daca era luna mai si se aflau  in New York, afara dupa o ploaie cam zdravana, vremea se raci. Dupa cateva minute isi simtise ploapele grele, cazand intr-un somn adanc. 

Cat despre Logan el se gandea sa-i respecte decizia. Daca ea a strigat, in gura mare lasa-ma in pace! atunci asa va face! De maine va incepe sa lucreze la firma tatului sau si era sigur ca va gasi o secretara pe placul sau. Pentru prima data de cand a intalnit-o pe Hope vroia sa o faca sa sufere! Da, acum cateva minute plangea fiindca i-a spus Nu stiu de ce m-am indragostit de tine!  iar acum vrea sa o faca sa sufere mai mult. Vroia sa o faca sa regrete ca i-a spus lasa-ma in pace! E ca si cum cineva l-a lovit cu o tigaie in cap si si-a pierdut mintile! 

A zambit malefic cand s-a gandit la cum ar reactiona Hope si si-a asezat capul pe perna. Adormind abia dupa cateva minute, in mintea sa derulandu-se planul pe care o sa-l inceapa, incepand de maine dimineata. 

Dimineata.

 Efectul somniferelor disparuse iar Hope incepuse sa isi deschida ochii. Intreaga ei camera era luminata de razele soarelui, care dupa ploaia de ieri a avut puterea sa isi faca aparitia. S-a ridicat din pat si a intrat direct la dus, miile picaturi de apa rece prelingandu-se pe corpul sau. Ea obisnuia de cele mai multe ori ca apa de la dus sa fie rece, foarte rece. Si-a infasurat un prosop alb in jurul corpului apoi si-a uscat parul si a inceput sa se aranjeze pentru o noua zi de munca.

Si acum o sa credeti ca e o persoana nehotarata dar si ea si-a facut un plan. Doar nu ati crezut ca o sa renunte asa de usor? Stie foarte bine ce il duce mintea pe Logan si asa s-a gandit sa-l faca gelos in zilele, sau saptamanile ce vor urma fiindca stie ca si el va face acelasi lucru. O sa-i raspunda cu aceasi moneda! 

Chiar daca vor realiza amandoi ca o sa sufere amandoi dar asta e partea a doua. 

A inceput sa se machieze cu putin fond de ten, putin rimel, sa se dea cu un ruj rosu pe buze, sa isi aranjeze parul si sa isi scoata din dulap o fusta mov deschis, o bluza cu maneca scurta, mov si pantofii sai cu toc, de aceasi culoare ca si fusta. Si-a luat geanta si telefonul si a pornit spre banca, ca de fiecare data ignorandu-si masina care se afla parcata de zile bune in fata casei sale. Nu o prea folosea, iar cand o facea era vorba despre o distanta mai lunga. A inceput sa mearga pe tot aceasi strada in care oamenii la ora aceea inca erau in lumea visurilor, sau unii dintre ei si-a inceput deja concediile de vara. Mda, o strada destul de pretentioasa... se gandea Hope. Ea nu a mai mers de aproape un an si jumatate intr-o vacanta, ultima in care a fost s-a desfasurat in perioada in care mai era inca cu Logan. Nevrand sa isi mai aminteasca de tot ce era legat de Logan si-a continuat drumul spre banca, salutandu-i pe oamenii care ii cunostea si zambindu-le. 

Little Gold NecklaceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum