Little Gold Necklace

Capitolul 7

Logan a ajuns in fata cafenelei, pe tot parcurul drumului gandindu-se la motivul perfect pentru care ii va spune ca se alfa in acelasi loc cu ea. Nu putea sa ii spuna ca Luke a fost la el acasa si l-a amenintat iar acum el vroia sa vorbeasca cu ea. Nu! Trebuia sa inventeze un motiv perfect pentru a o convinge. A intrat in local, prefacandu-se ca vorbeste cu cineva la telefon si cautandu-l cu privirea pe acel cineva.

Care era nimeni. 

El defapt o cauta cu privirea pe Hope dar si-a dat seama ca ea mereu statea la masa unde s-au cunoscut. Inca prefacandu-se ca vorbeste la telefon si il cauta pe acel om imaginar, a trecut prin fata lui Hope, ea ridicandu-si instantaneu privirea din telefon. Logan s-a prefacut ca nu o vede, stand chiar in fata sa si certandu-se cu acel om imaginar.

"Uite! De cateva zile ma inebunesti cu acel subiect! Vin-o odata si spune-mi! Sunt la cafeneaua din centru!" ii spune si isi baga telefonul in buzunar. Si-a trecut mana prin par in timp ce Hope se prefacea ca nu il priveste. 

Oh my God... e aici... Sunt moarta! O sa mor! Sunt sigura ca o sa mor! se gandea ea.

Ok Logan Stupid Harris! Poti sa o faci! Acum ori niciodata! isi spunea Logan pentru a mia oara. S-a uitat in partea in care era Hope si a fost surprins cand o vazuse pe ea, stand la acea masa cu telefonul in fata. Ea nu a mai rezistat sa priveasca doar ecranul telefonului si si-a ridicat capul, priviriile lor intalnindu-se pentru prima data in acea zi. 

"Hey!" spusera amandoi dupa cateva secunde de liniste, in acelasi timp. "Ce mai faci?" o intreba el, inca stand in picioare. 

"Bine, tu?" ii raspunse ea. 

Asta e cea mai mare minciuna pe care ai spus-o in toata viata ta! Ca esti bine si tu mori de dorul lui! Ar trebui sa incetezi! o lua la cearta constiinta. 

"Astept!" ii raspunse el. "Ok, ma bucur ca te-am vazut!" continua el vazand ca ea nu mai spune nimic, dand sa plece din fata ei. 

"Stai!" ii spuse ea, in gandul ei dandu-si mii de palme si injurandu-se ea pe sine. "Poti ramane daca vrei! Am auzit ca astepti pe cineva." continua ea, el zambindu-i si asezandu-se pe scaunul din fata ei. 

Asta e cea mai buna zi din viata mea! isi spuse el in gand. 

Oh ce bine arata de aproape! Nu ca nu ar fi aratat si inainte dar acum e mult mai frumos! Si mai sexy...si mai dragut... si mai perfect! Pun pariu ca pe sub tricoul ala se ascund mult mai multe decat acum un an... incepea ea sa isi faca ganduri necurate cu Logan, desigur, doar in mintea ei. 

"Si ce ai mai facut?" spusera amandoi, din nou, in acelasi timp. Au ras cand iarasi soarta avea planuri cu ei iar el a lasat-o pe ea sa inceapa. 

"Nu prea multe. Ok, in afara faptului ca intr-o seara am tras o sperietura sora cu moartea cand un barbat a vrut sa imi fure anumite lucruri din casa..." incepea ea sa ii spuna despre acea intamplare de acum aproximativ 5 luni, cand un hot, in toiul noptii a vrut sa-i fure o parte din banii si bijuteriile sale dar ea a stiut cum sa se comporte cu el. 

A facut cativa ani de karate iar acel hot sa spunem ca si acum, aflandu-se in inchisoare isi mai aduce aminte de lovituriile lui Hope. 

"Ce? Si ai patit ceva?" o intreba el, expresia fetei lui schimbandu-se intr-una speriata. 

"Eu nu! El da!" ii raspune ea razand, lucru ce l-a determinat pe Logan sa faca acelasi lucru. 

"L-ai batut ca pe covoare, nu?" o intreaba el inca razand. 

"Tu ce crezi?" ii raspunde ea, amandoi razand. 

SI in sfarsit, dupa un an pot sa rad fara sa am o urma de tristete in suflet. isi spusese ea.

"Tot la fel de nebuna ai ramas!" ii spuse el, ea chicotind. 

"Sa aud ce ai facut tu si dupa vorbim!" il sfatuise ea, el incepand sa ii povesteasca. 

"Nu am facut prea multe... Mai mereu eram la firma aceea din Londra, uneori stateam si pana la ora 23 seara. Si femeiile de servici ieseau mai repede decat mine! A fost foarte obositor, iar din aceasta cauza intr-o zi am ramas fara pic de putere in mine si cand m-am trezit ma aflam la spital." ii povesteste el toate aceste lucruri pana cand Hope l-a intrerupt. 

"Stai ce? Cum adica? Ai lesinat? Ce ai facut?" il bombardeaza ea cu intrebari. 

"Am lesinat! Corpul meu, care dupa cum sti e mai slab decat un fir de par, nu a mai putut sa se lupte cu prea mult stres si asta a fost! In fine, a trecut! Nu o sa ma mai intorc niciodata in acea tara sau in acel continent!" ii spuse el, ea linistindu-se. 

Unu la mana, nu imi vine sa cred ce a patit si doi, nu se mai intoare? Asta e... perfect!

Dar Hope, nu te gandi la altceva! din nou, isi spuse ea. 

"Si acum esti bine, nu? Adica nu ai nimic?" il intreaba ea. 

"Sunt bine dar as putea fi si mai bine!" ii spune el, iar urmatorul lucru pe care l-a facut a surprins-o pe Hope. I-a luat mana intr-a sa, inca privind-o in ochi, degetele sale impleticindu-se cu ale ei. "Am nevoie de cineva care sa ma iubeasca si stiu ca acel cineva inca o mai face!" ii spune el, ea sambind in coltul gurii. 

"Uite, in primul rand imi pare rau fiindca nu ti-am fost aproape cand ai avut nevoie de cineva si in al doilea rand... nu stiu, okay? Mi-e frica ca daca o sa iti spun da iarasi vei pleca si iarasi voi suferii! Logan, un an de zile am plans dupa tine si-" 

"Si eu am facut acelasi lucru! Uite, stiu ca urasti propozitia asta N-am avut de ales. dar chiar asa a fost! Inainte cu o luna de plecare ma certam in fiecare zi cu idiotul de tata fiindca ma opuneam acelei plecari! Mereu m-am gandit la tine, de aceea ii dadeam telefon surorii tale aproape in fiecare zi fiindca imi pasa de tine si mereu te iubeam! Te rog, mai da-mi o singura sansa!" ii spune el, privind-o in ochii, ea incercand sa nu planga. Vroia sa fie din nou a lui, ca nimeni si nimic sa nu intervina intre ei doi! 

Asa cum erau inainte! 

"Demonstreaza-mi ca meriti!" ii spune ea, lui parca luandu-i-se o pata de pe inima.

"O sa iti demonstrez!" ii raspunse el. 

"Eu sincera sa fiu nu prea mai am chef sa ma plimb prin oras deci cred ca o sa merg acasa." ii spuse ea, ridicandu-se de pe scun, acelasi lucru facndu-l si el. 

"Ok, te duc eu!" ii spuse el, scotandu-si cheile din buzunar.

"Ce? Eu merg pe jos!" ii raspunse ea. 

"Ok, ai de gand sa mergi prin ploaie?" ii atrase el atentia, ea dandu-si ochii peste cap. "La asta ma gandeam si eu!"

"Nu puteai sa iti lasi talentul de a enerva oamenii in Anglia?" ii raspunse ea, el razand. 

"Nu!" ii raspunse el, mergand spre iesirea din local. 

"Te urasc!"

"Nu sti sa minti!" o contrazice el, scotand de undeva o umbrela. 

"De unde naiba ai scos chestia aia?" se mira Hope. 

"Uite, vezi tu... asta se numeste talent!" ii explica el, ea din nou, dandu-si ochii peste cap. 

"Idiotule!" 

Hey hey hey! Ce mai faceti? Bine sanatosi? Deci mai sunt inca 3 capitole + epilogul si termin cu aceasta carte.

In schimb, am inceput una noua: "Look, You're a dude!"

Sper sa va placa! :*