Hope statea cu capul pe pieptul lui Logan de cateva minute bune, el mangaindu-i capul si soptindu-i vorbe care o faceau sa zambeasca incontinuu. Erau cei mai fericiti oameni de pe acest pamant! Felul cum Logan o privea o facea sa roseasca si sa nu se mai desprinda de el.
"In seara asta am ceva de facut." ii spune el, ea privindu-l confuza.
Serios, iarasi are ceva mult mai important de facut? Pf... ma omoara omul asta... isi spunea Hope.
"Ascult." ii spuse ea, oftand.
"Sunt invitat la o petrecere si nu prea as vrea sa merg singur. Cred ca ar trebui sa mituiesc o fata ca sa ma intoseasca." ii spuse el, ea razand.
Aha, deci asa joaca... S-a apropiat de el si l-a sarutat, mai apoi i-a spus:
"Atunci mituieste-ma!" el a zambit cu subinteles, mai apoi unindu-si nasul sau cu al ei si din nou, pentru a suta oara in ultimele ore, a sarutat-o.
Trebuiau sa recupereze dupa aproape un an de pauza, nu?
"Tocmai am facut-o!" ii raspunde el. Au ras amandoi, el punandu-si mana stanga dupa capul ei si aranjandu-i parul care incepea sa o ia razna. "Parul tau nu se impaca prea bine cu placa, asa-i?" o intrebase el razand, vroind sa o enerveze.
"Te bat!" il ameninta ea, uitandu-se urat la el.
"Hai incearca!" o provoca el, ea fiind deasupra lui si sarutandu-l .
Cand vine vorba de el nu pot sa fiu suparata mai mult de cateva secunde. isi spuse Hope.
"Daca asta inseamna bataie la tine, aduci te rog bate-ma in fiecare zi!" ii spuse Logan.
"Asa o sa fac!" ii raspunse ea. Poate ca momentul ar fi continuat dar telefonul lui Hope s-a facut auzit in camera iar ea a fost nevoita sa raspunda. S-a uitat la apelant si a vazut ca era sora ei, mai apoi i-a raspuns.
"Da, va rog?" ii spuse ea, mult mai fericita decat azi dimineata.
Sau ieri.
Sau in ultimele luni.
"Imi spui si mie unde ai disparut? Am fost la banca dar nici urma de tine, acum sunt in fata casei tale dar nici urma de tine! Cine te-a rapit?" o intreaba sora ei.
"Nimeni! Nu am mai avut chef de nimic si acum sunt undeva si ma relaxez!" ii raspunse Hope, Logan abtinandu-se sa nu rada.
"Okay, atunci saluta-l si pe Logan din partea mea!" ii spuse sora ei. Hope a ramas masca, Logan de data aceasta izbucning in ras, sora ei auzind toate acestea.
"Hey Allison!" ii spuse Logan, luandu-i telefonul din mana lui Hope si incepand sa vorbeasca cu Allison.
"Cu ce ai drogat-o ca sa va impacati?" il intreaba Allison. El a ras de ceea ce a spus Allison si i-a raspuns, inca neluandu-si privirea de la Hope.
"Nu cu multe. Sa spunem ca nu i-am facut nimic." ii raspunse el. "Uite, noi doi suntem cam ocupati astazi, poate si maine deci te sunam mai tarziu!" ii spuse Logan si ii inchise telefonul fara sa o mai lase sa spuna ceva.
A aruncat telefonul lui Hope undeva pe pat si din nou, a fost deasupra ei, gadiland-o si sarutand-o cam... de la gat in jos. Ea radea cu lacrimi, la fel si el dar nu asa de tare ca si ea.
"Logan! Opreste-te!" ii spuse ea printre rasete.
"Okay!" s-a ridicat la nivelul ei si a inceput sa o sarute, mainiile sale fiind prin parul sau, la fel si ale ei.
"Te iubesc!" ii spuse ea.
"Si eu te iubesc!" ii raspunse el.
"Logan avem o problema!" ii spuse Hope, amintindu-si de acea problema.
"Care iubire?" o intreaba el, fiind mult mai calm decat ea, care se agita.
"Daca diseara mergem la acea petrecere nu stiu cu ce sa ma imbrac, adica ar trebui sa ma imbrac cu o rochie si habar nu am ce rochie!" incepea ea sa isi exprime oful, Logan razand de cat de agitata poate sa fie pentru niste lucruri marunte asa cum le spunea el.
"Din cate stiu s-a inventat mallul si calmeaza-te! Si acum o sa fi perfecta asa cum ai fost mereu!" ii spuse el si ii luase capul in palme. Ea ii zambi si il privi ca de obicei in ochi, mai apoi ii spuse.
"Daca ai sti cat mi-ai lipsit tu si vorbele tale..." ii spuse, cu nostalgie in glas. "Dar nu mai conteaza! Acum si daca mai vrei sa pleci nu te las sau vin cu tine!" ii spuse ea.
"Nu o sa mai plec niciodata! Promit!" ii spuse el. S-au uitat la un ceas din camera si s-au mirat cand au vazut ca era ora 14:30 si ei inca mai erau in pat.
"Deci, mergem la mall?" il intreba ea, neluandu-si privirea de pe fata lui.
"Logic! Mor de foame!" ii raspunse el. Hope se uita urat la el, ridicandu-i o spranceana, el ridicandu-se din pat si incepand sa se imbrace.
"Esti sexy!" il complimenta Hope, privindu-l deparca nu acum cateva minute i-ar fi vazut toate dedesupturiile.
"Ce sa mai spun de tine?" ii raspunse el, luandu-si pantalonii. Ea s-a ridicat din pat, fiind inca total goala in fata lui, el incercand sa o priveasca in ochii dar acest lucru nu ii prea reusea. Chiar daca o cunostea mai bine goala decat oricine mereu ii era cumva sa se uite direct la partiile ei intime.
"Ce timid te-ai facut." incepea ea sa-l provoace, el pufnind in ras.
"Ai uitat ce am facut cu tine acum cateva minute?" o intreba el.
"Hmm... nu chiar. Acum iarasi am o problema! Nu pot sa ies din casa imbrcata asa deci ajuta-ma!" ii porunci ea, el uitandu-se prin camera care cam in fiecare colt se afla o haina.
"Acum imbraca-te cu astea si ne oprim la tine si te schimbi, okay?" ii propuse el.
"Okay." ea i-a urmat sfatul si dupa ce a fost gata, au iesit din casa lor si au mers la ea pentru a se pregati pentru iesirea la mall.
###
"Esti sigur ca arat bine in rochia aia?" il intreba pentru fix a zecea oara Hope pe Logan, care acum conducea.
"Pentru fix a zecea oara da! Esti cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o in viata mea, okay?" ii spuse el.
"Daca zici tu!" ii spuse ea razand. El i-a luat mana intr-a lui si i-a spus:
"Te iubesc!"
"Si eu te iubesc!"
Si asta a fost capitolul 9 :| aproape tot dialog :P... nu imi prea place cum a iesit dar mai e un capitol + epilogul si termin cu aceasta carte. Sincer, o sa-mi lipseasca chiar daca e un short story ;))
CITEȘTI
Little Gold Necklace
Short StoryUn lantisor a ramas ultima speranta, ultimul cadou din partea lui Logan Harris pentru iubirea vietii sale, Hope Andreson. De un an nu si-au mai vorbit, nu si-au mai dat un telefon si de un an Hope a ramas blocata la un singur capitol. Se mai poate...
