Little Gold Necklace

Capitolul 3

     O ora tarzie a noptii marca totul. Hope, statea ca o statuie si privea vag tavanul alb care pentru ea era ca si ecranul imens de la cinematograf doar ca acolo toti oameni puteau admira spectacolul de imagini din fata lor. In ceea ce o priveste pe Hope, doar aceasta stia ce se deruleaza in fata ochiilor ei. Imaginile de azi, in care s-a intalnit dupa aproape un an cu barbatul pentru care sufera atat de mult, o fac sa fie intr-o stare, poate mai rea decat cea din ultimele luni. Stia ca daca a revenit in acest oras se vor intalnii cam in fiecare zi, asa cum faceau pe vremea cand erau impreuna, cand ea mergea la banca unde lucreaza iar el la firma tatalui sau. Stia ca daca il va privii in ochi ii va fi dor de tot ce inseamna trecut dar stia ca el nu avea de gand sa fie singur pentru multa vreme. 

Nu mai are rost sa ma gandesc la varianta ca el ar face orice doar sa fim din nou impreuna. Nu, el sigur o sa-si gaseasca pe altcineva in cel mai scurt timp. El nu e genul de persoana care sa sufere mult si bine ca si mine, el este exact contrariul meu... se gandea Hope.

A ramas tot atat de frumoasa ca si atunci cand am facut greseala vietii mele de a o parasi pentru o tampita de cariera care l-a ajutat mai mult pe tatal meu, nu pe mine... Nu stiu ce sa fac ca sa fie a mea! Vreau sa ii simt buzele sale fine peste ale mele, trupul ei de zeita peste al meu, vreau sa fie din nou a mea, dar stiu ca va dura foarte mult sa o recuceresc... Mai ales fiindca acum ma uraste mai mult decat a facut-o in toata viata ei... se gandea Logan. 

Amandoi credeau lucruri diferite. Unul credea ca celalalt a uitat complet de ce a insemnat trecut, iar celalalt nu stia cum sa ii demonstreze ca inca o iubeste. Amandoi erau intinsi pe paturile lor, fiind intr-o lume complet diferita. Putea sa ploua, sa fie o furtuna afara, dar ei tot nu se miscau din acel loc sau se gandeau la altceva in afara de ei. De tot ce au insemnat ei. Pe Logan nu il mai interesa ca maine are o sedinta destul de importanta care daca nu ar fi destul de dedicat ei, tatal sau ar face mai urat decat un tren iar pe Hope de asemenea nu ii mai pasa de banca unde lucreaza. Ea practic era sefa, fiindca tatal sau are cea mai mare incredere in ea si trebuia sa detina controlul dar nu, pe ea nici macar nu o mai interesa fiindca din nou, viata ei a fost data peste cap. 

Logan, nemai suportand gandul ca acum se afla in acelasi oras si tot sunt despartiti, s-a ridicat din pat, si-a luat cheile de la masina sa si a plecat spre casa unicii lui iubiri, Hope. Stia ca chiar daca va plange in fata ei, se va pune in genunchi sau s-ar arunca in fata unei masini ea tot nu il va ierta asa de usor. El avea multe planuri de a o recucerii iar pentru inceput vroia sa inceapa cu primul plan: Planul A.

A ajuns in fata casei ei si a apasat pe butonul soneriei, asteptand ca ea sa-i deschida usa. Era constient de ora la care o cauta dar stia ca ea nu adoarme foarte repede. Ora 23:00 nu era o ora foarte tarzie pentru Hope, dar nici pentru Logan. Ea, cu cea mai mare lene posibila s-a ridicat din pat si a coborat scarile pana a ajuns la parter, mai exact in fata usii. Si-a aranjat camasa de noapte  si a deschis usa, ridicandu-si privirea din pamant cand a vazut cine o cauta. Pentru a doua oara in acea zi privirile lor s-au intalnit. S-au privit timp de cateva secunde in ochi fara sa spuna nimic pana cand el a pornit primul conversatia.

“Hey!” spune el inca privind-o in ochii sai verzi. Se abtinea cu greu sa nu o sarute sau sa faca altceva cu ea mai ales dupa atata timp. Cu toate ca recunostea ca atunci cand a fost la Londra s-a distrat cu multe fete, niciuna dintre ele nu au fost atat de bune ca si Hope. Toate erau false, dar Hope era singura fata cu toate tiglele pe casa pe care a intalnit-o Logan. La fel, si Hope a fost distrusa dar cu ajutorul bunului sau prieten Jack Daniels, care i-a fost mereu alaturi cand a avut nevoie de putina tarie, cam in fiecare luna a gasit in club pe cineva cu care sa se distreze asa cum o facea inainte sa-l cunoasca pe Logan.