Little Gold Necklace

Capitolul 8

"De ce nu mi-ai spus ca te-a sunat aproape in fiecare zi ca sa vada daca sunt bine?" incepea sa o certe Hope pe sora sa legat de ceea ce i-a marturisit Logan.

 "Pentru ca el mi-a spus sa fac acest lucru si daca iti spuneam erai mult mai distrusa decat daca nu stiai." se apara ea, Hope oftand. Acum cateva minute Hope se trezi dupa o noapte in care a zambit ca si o idioata fiindca pana la urma a vorbit cu Logan. Aseara dupa ce a adus-o acasa in loc sa vorbeasca fata in fata si-au trimis mii de mesaje pana au realizat ca au ramas fara credit si asa au trebuit sa puna capul pe perna si sa se culce. In aceasta dimineata Hope se trezi pentru a merge la munca, in momentul de fata scotandu-si hainele din dulap si in acelasi timp vorbind cu sora sa. "Stai putin...ai vorbit cu el?" o intreaba ea dupa cateva secunde de tacere. 

"Ce? Da, am vorbit..."

Okay... am vorbit cam multe avand in vedere ca am stat aproape pana la ora 2 vorbind cu el...

"Uite, vorbim mai tarziu. Acum trebuie sa merg la munca! Pa pa!" ii spuse ea si ii inchise telefonul surorii sale. A inceput sa se imbrace cu o pereche de blugi, un maieu alb si un sacou roz, in picioare avand o pereche de pantofi cu toc. Si-a bagat telefonul in geanta, mai apoi iesind din casa si indreptandu-se spre banca, ca de obicei, pe jos. Vremea de afara era una buna, soarele se afla pe cer, facand ca acea dimineata sa fie una perfecta! Hope pasea pe trotuarul care ducea spre oras, inca amuzandu-se de mesaje de aseara intre ea si Logan. De exemplu acesta:

"Maine ce faci?" - Logan.

"Cred ca o sa ma intalnesc cu un idiot, tu?" - Hope. 

"Hmm... cred ca o sa-l omor pe acel idiot!" - Logan. 

"Si daca acel idiot ai fi tu?" - Hope.

"Atunci acel idiot o sa fie cel mai fericit idiot!" - Logan.

"Esti nebun!" - Hope. 

"Si de aceea ma iubesti?" - Logan. 

"Poate."

Aceste mesaje i-au facut pe acesti doi oameni, ca in seara trecuta sa se culce in jurul orei 2 fiindca cum ei doi sunt niste nebuni, el nu putea sa ramana la ea si asa povesteau despre toate aceste lucruri, fata in fata. Un clacson o trezi pe Hope din toate aceste ganduri, ea speriindu-se si intorcandu-se cu fata catre cel care se juca cu inima ei. S-a speriat foarte tare, lucru care acum o determinase sa-i tremure mainiile. 

"Hey!" o saluta cel care a speriat-o in halul acela, deschizand geamul masinii. 

Adica Logan. 

"Esti nebun?! Era sa fac un infarct! Nu puteai si tu sa..." il cearta ea dar si-a dat seama ca nu avea ce sa faca in afara de a o clacsona. 

"Da, nu puteam! Urca!" ii spune el si ii deschide usa. Ea a oftat si pana la urma a acceptat. S-a urcat in masina sa, el inca nu pornind motorul.

"Ce e?" o intreba ea, vazand ca el o priveste. 

"TE IUBESC! Asta e!" ii spuse el, ea inrosindu-se in obraji. Ii era dor de aceste cuvinte din partea lui! De cum ii spunea te iubesc si o privea in ochi cu atat de multa dragoste! 

Asa cum face acum. 

Dar chiar nu stia ce sa-i spuna... daca i-ar spune Si eu te iubesc ce s-ar intampla?

Uite Hope... omul asta te iubeste! Daca nu te iubea nu statea cu tine 3 ani si asta a fost daca a plecat! Doar uita-te cum se uita in ochii tai! Exact asa cum se uita cand erati impreuna! Te iubeste femeie! Te iubeste! ii spunea vocea sa interioara.