Little Gold Necklace

Capitolul 1

Luni, 24 mai 2010 

 

 

Si totul a inceput asa, intr-un oras cu multe lumini numit New York. Totul era perfect! Mai ales fiindca ne aflam in luna mai, aproape iunie si soarele era in fiecare zi prezent pe cer! Iubeam sa ies din casa in sandalele mele cu toc si in rochiile mele de vara, capatandu-mi bronzul perfect! Chiar daca nu mergeam la plaja foarte des fiindca nu imi placea imbulzeala eram bronzata si baietii isi intorceau capul dupa mine dar sa fim seriosi, cine baga in seama niste baietii care te vreau doar ca pe o distractie si dupa pa pa! Eu una nu, eram in cautarea dragostei adevarate si eram sigura ca in acea luna o sa o gasesc, mai ales fiindca am renuntat la obiceiul meu de a avea doar o distractie, nu un iubit. Mai era luna mea de glorie! Tot ce faceam in luna mai ma facea sa cred ca am cea mai buna viata de pe acest pamant si nimeni si nimic nu imi putea strica fericirea pe care o emanam in acea luna, respectiv in acea zi! Atunci trebuia sa ma intalnesc cu Allison, sora mea la o cafenea din centru. Zilele acestea ea a fost cam ocupata fiindca copilul ei nu s-a simtit prea bine si nu am prea vorbit iar azi, cum amandoua suntem disonibile, sau ma rog, cel putin eu, am hotarat sa ne intalnim acolo. A spus ca nu stie daca poate sa ajunga dar ramane de vazut. (Ea e mai mare cu 5 ani ca si mine, avand 27 de ani). Am nevoie de o cafea bine facuta mai ales intr-o dimineata ca aceasta deci de aceea am plecat de acasa. Cred ca am facut foarte bine ca mi-am luat liber toata saptamana! Sper ca colegii mei se vor descurca si fara mine sau in cer mai rau caz banca v-a lua foc... Asta imi e meseria! Lucrez intr-o banca si imi place ceea ce fac! Cu toate ca tatal meu e proprietarul tuturor bancilor din New York eu vreau sa lucrez! Urasc sa stau acasa, inchisa intre 4 pereti intr-o ditamai casa! Nu ma pot plange de nimic doar ca este cam... mare? Are doua etaje si doar eu si cainele meu, Maggie locuim in ea! 

       Ajunsa in fata cafenelei am intrat si am cautat-o cu privirea pe Allison. Dap! Se pare ca inca nu a ajuns! Sau cred ca am ajuns eu mai repede! 

Da asta e! Am ajuns eu mai repede! M-am asezat la o masa si intre timp, pana sa vina chelnerul sa-i spun comanda am admirat cafeneaua. Mirosul de cafea era prezent peste tot si asta imi facea stomacul sa inceapa "simfonia de dimneata". Niciodata nu am mancat ceva dimineata, doar am baut o ceasca de cafea si am plecat spre banca. Intradevar, tin mult la silueta mea daca asta va intrebati... Acel chelner care nu avea mai mult de 17, posibil avand aceasta slujba datorita situatiei financiare a venit si mi-a luat comanda, cred ca cea mai scurta pe care a avut-o in acea zi: o ceasca de cafea apoi s-a retras la tergea. Intre timp mi-am scos telefonul din geanta si am inceput sa verific ce s-a mai intamplat pe retele de socializare. Nu prea multe, ce-i drept eu fiind singura care era online la acea ora. Uni muncesc, uni lenevesc, nu? Fiind plictisita de tot acelesi stiri am inchis telefonul si am privit spre intrarea in cafenea. Am inceput sa ma amuz de un baiat, cam de aceasi varsta cu mine fiindca incerca sa isi spioneze prietena care se afla cu un alt baiat si era in culmea fericirii! Da, tipic cuplurilor... cred ca asta e motivul pentru care sunt singura... In fine, se vedea ca era gelos, oricine ar fi cand si-ar vedea fostul/fosta in culmea fericirii, poate si eu dar in cazul meu nu as fi asa de disperata, adica nu cred ca mi-ar pasa foarte tare. Eu nu m-am indragostit de nimeni, i-am considerat pe toti niste simple distractii si habar nu am cum e sa fi indragostit, sa simti acei fluturi in stomac. Dandu-mi seama ca ii privesc de ceva timp mi-am pozitionat privirea asupra unghilor mele. Sunt destul de simple, date cu un lac de unghii bej. Niciodata nu mi-a placut sa fiu ca si un curcubeu asta e clar...

       "Hey, uite... am nevoie de ajutorul tau! Nu te cunosc, nu ma cunosti dar poti face ceva pentru mine?" spune asezandu-se acel baiat pe scaunul din fata mea, gesticuland cu mainile. Era brunet cu ochii caprui, caramelizati si avea niste gene imense, aproape ca sunt geloasa pe ochii lui.