După ce te-am întâlnit

capitolul 1

Perspectiva lui Kate

În sfarsit am scapat de la școală. Sunt trează de la ora 6 dimineața și sunt de șapte ore in această clădire și mi- e o foameeee...cred că de aceea sunt așa morăcănoasa.
Este o zi destul de frumoasă pentru o zi de toamnă ,frunzele galbene,portocalii si maro cad,iar vântul bate ușor și îmi zboară părul castaniu,tot acest peisaj mă face să arăt ca o fată din animeuri care urmeaza sa îi spună lui ,,sempai" că il place. Deoarece nu m - am uitat la vreme,m - am îmbrăcat cu niște pantaloni de blugi cu talie înaltă albaștri și cu un tricou crop top verde,iar pe deasupra am un hanorac alb foarte subțire . Părul îl am ondulat (natural) ,iar o parte din el îl am prins într - un coc sus. Pot spune că sunt îmbrăcată destul de sexy și destul de subțire ...îmi e destul de frig,chiar dacă vremea e frumoasă .
Sunt o fire super sensibilă și care exagerează prea mult...dar îmi e frica să nu fiu răpită ,deoarece am o vagă senzație că sunt urmărită . Mă întorc cu spatele...nu e nimeni.Ciudat. Încerc să mă  grăbesc să ajung pe strada principală care duce înspre Piața Victoriei. Încep să aud pași în spatele meu,măresc ritmul mersului meu și îmi scot telefonul din buzunar.
Poate dacă mă aude că vorbesc cu cineva o să plece...nu? O sun pe Anna,colega mea și o prietenă destul de bună și norocul ține cu mine azi,aproape am ajuns pe strada principală . Anna are telefonul oprit.. O.O....Nu e de bine. Deja am ajuns să alerg,în graba mea m am împiedicat de marginea trotuarului. Unde e Tiberiu când ai nevoie de el? Brusc simt că sunt luată pe sus de o forță uriașă ...mi - e frică .... Încerc să țip, dar vocea mea nu se poate auzi...dacă aș reuși să fug încă doi metri aș reuși să ajung la bulevardul principal,poate m - ar ajuta cineva....măcar aș fi în siguranță ,acolo sunt oameni care m- ar putea ajuta...NU POT... matahala care mă ține ,mă ține prea bine,mă zbat,am dat un picior sau un cot,nu știu exact ce,în fața tipului. Am reușit să scap. Cu lacrimi în ochi și speriată (i meen cine nu ar fi într o situație de genu) încep să fug înspre aleea principală ,lăsând ghiozdanul pe jos.
Aproape am ajuns,e doar un colț de bloc între mine și libertate. Dintr- o dată simt o batistă la nas,încep să amețesc....nu...asta nu e de bine. Cu forța pe care o mai am încep să alerg...picioarele mele parcă sunt făcute din gelatină ...cad pe jos. Încep să amețesc...totul devine ușor ușor negru.Nu pot să cred....o să fiu răpită și poate violată ...ce o să se întâmple cu mine...oare părinții mei mă vor căuta ...nu,sunt prea ocupați și nici nu și ar da seama că lipsesc....aici se încheie povestea mea... Acum va începe o viață plină de tortură ,iar ochii mei luminați s - au întunecat pentru prima oară .

Autoarea: Sper să vă placă cartea. Dacă vreți capitole mai lungi să îmi spuneți în comentarii.
Woooow încă nu pot să cred că eu am scris asta.
Am zis ca s ar potrivi videoul din media cu răpitul.