Au mai trecut cateva saptamani si de la ziua mea.
Acum ca sunt cu Andy totul e ceva mai bine. Macar am pe cineva care chiar tine la mine nu ca Sam...
La scoala totusi... e mai rau. Alexander se tot ia de mine... mai rau decat inainte. Ma urmareste....
Andy e mereu speriata... Mai ales ca suntem singuri...
Veneam de la scoala si Alex ne-a urmarit. Am ajuns langa parcul care e la cateva strazi de casa. Alex a venit la mine si mi-a dat un pumn. Am incercat sa ma apar... Pe Andy a lovit-o asa tare ca a lesinat.
M-am enervat asa tare ca am sarit si i-am dat un pumn... Din pacate nu l-a simtit... M-a trantit pe jos si a inceput sa ma loveasca. De acolo nu imi mai amintesc...
~Perspectiva lui Andy~
M-am trezit mult mai tarziu decat trebuia. Alex m-a lovit asa de rau in stomac ca am inceput sa scuip sange. Nu puteam sa ma ridic in picioare si ma dureau toate...
Am vazut ca langa mine zacea Noah...
M-am tarat cu greu pana la el. Era intr-o baltoaca de sange care era inca cald. Am vazut ca inca sangera... Am crezut ca era mort.
Apoi am observat ca totusi respira... Mi-am luat telefonul si am sunat la salvare.
Salvarea a venit in mai putin de 5 minute. Ne-a luat pe amandoi si ne-a dus la spital. Eu nu eram atat de grav ranita dar Noah... La el era foarte grav...
Avea clavicula si piciorul stang strivite... Avea o rana deschisa la spate... Nu prea mai avea sanse sa traiasca...
Eram distrusa... voiam sa mor... sa merg cu el!
O asistenta m-a intrebat ce s-a intamplat.
-Un baiat de la scoala a venit si ne-a batut...
-Cum adica v-a batut?
-Pai mi-a dat cativa pumni in sctmac si in gura si am lesinat... Si pe Noah... l-a batut... El doar incerca sa ma apere...
Am inceput sa plang...
-Si cum il cheama pe acel baiat?
-A...Alexander... Readd... , am suspinat eu.
-CE?! IMPOSIBIL!!!
-Ce s-a intamplat?
-Alexander e fiul meu!! Domnisoara de ce minti?!
-Nu mint!! Avea o bata de metal!! Luat-i amprentele!!!
Politia a comfirmat... el facuse asta...
Doamna si domnul Readd au mers in scurt timp la puscarie iar Alexander a mers la scoala de corectie pana va deveni major apoi mai avea 6 ani de puscarie.
Noah intrase in coma... NU STIU CE O SA MA FAC DACA MOARE!!!
-Domnisoara Andreea Salkitt... Si dumneavoastra si domnul Noah Adams aveti rani grave... ati si pierdut foarte mult sange... Si din pacate... ati devenit anemici...
-Ce?! Dar Noah e ok? A iesit din coma?
-Nu... din pacate... Mai sunt cam 10% sanse sa supravietuiasca.
-NU SE POATE!!! Va rog domnule doctor!! Faceti ceva! Orice!
-Pai domnul Adams mai are cam 2 litri de sange in corp... Are nevoie de o donatie...
-Eu cat mai am?
-4.
-Eu am pierdut doar 1 litru! Ii donez eu!
-Nu stiu insa daca aveti aceeasi grupa de sange... stati sa vad... hmm.. si se pare totusi ca aveti noroc!
-Bine! Haideti sa imi luati sange!!
-Acum...
Am mers pe un coridor lung pana intr-o sala cu multe pungi cu sange. Mi-au luat un litru de sange si l-au transferat lui Noah.
Noah in sfarsit s-a trezit.
-Ce? Unde sunt?
-La spital. Dar acum esti bine...
L-am sarutat pe frunte.
-De ce esti atat de palida?
-Si tu esti la fel... Suntem anemici... Avem doar cate 3 litri de sange in corp...
-Am pietdut 2 litri amandoi???!!
-Nu... Tu ai pierdut 3, eu 1...
-Pai si?...
-Erai in coma.. aveai nevoie de o donatie, si iata-ma... Avem din fericire aceeasi grupa de sange...
Noah a inceput sa planga.
-Nu trebuia sa faci asta pentru mine! Trebuia sa iti fie tie bine!
-Nu te puteam lasa sa mori!
-Te iubesc!!
-Si eu te iubesc... , i-am spus eu si l-am sarutat de parca ar fi fost ultimul nostru sarut.

CITEȘTI
I never had a happy ending...
Teen FictionNoah Adams. Un baiat prietenos si cuminte. Viata lui este exact asa cum orice copil si-ar dori. Totusi, dupa moartea surorii sale, viata lui va lua o intorsatura brusca si neasteptata.