Hai acasa!

671 28 5
                                    

~Perspectiva lui Noah~

Dupa inca cateva zile de stat in spital, am plecat acasa.

-Ce bine e acasa!

-Chiar asa! Mai ales dupa aproape 2 saptamani de stat in spital.

Am mers catre ea, am prins-o usor de talie si am sarutat-o incet. Ea mi-a raspuns la sarut apropiindu-se de mine si imbratisandu-ma.

Ma simteam asa bine langa ea.. Era singura persoana care chiar e importanta pentru mine.

Ziua urmatoare, la scoala a venit o pitipoanca la mine si a inceput sa urle:

-Tu!! Tu esti cel care l-a trimis pe Alexutzu la scoala de corectie! Te urasc! El era iubirea mea de-o viata! Cum ar fi daca eu ti-as omori tarfa?! Ha? Zi ma! Vrei sa-ti omor tarfa?

-Sa nu ii mai zici tarfa in viata ta!

-Ca de nu ce?

-Ca de nu o sa ai de-a face cu mine!

-Dar sunt fata!

-Nu-mi pasa! Nimeni nu se ia de Andy! Ai priceput?

-Nu! N-am priceput!

-Atunci esti proasta!

-Ce?! Eu proasta? Nu eu m-am mutat din clasa a 8-a singura, da?

-Asta nu e probelma ta!

Toti copii de pe hol au inceput sa urle la mine:

"De ce ni le-ai luat pe Alexutzu?!"

"Toti te urasc! Sinucide-te!"

Si altele...

Deci tot eu sunt ala rau dupa ce ala m-a bagat in spital si din vina lui sunt anemic! Logic, nu?

I never had a happy ending...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum