I never had a happy ending...

Fear...

Deeh... Ala chiar e Johnnie Guilbert -.-"

Dar fml... El il intruchipeaza pe Noah cel mai PERFECT (din perspectiva mea).

_____________________________________________

_____________________________

___________________

~ Perspectiva lui Andy~

In ultima vreme sunt tot mai paranoica... Vad lumini ciudate... Iau pastile anti-stres... E nasol...

Daca Drew ma urmareste? Ce imi va face? 

"Te va omori! De parca n-ai stii deja asta..."

Doar asta imi spunea subconstientul meu... probabil voi ajunge la un spital de nebuni cu o camasa anti-forta... 

Noah imi tot repeta ca va fi bine... dar se vede ca nici el nu crede ce spune. M-am gandit sa sunam la politie dar nu ne va crede nimeni ca un psihopat ne cauta si ca are o casa cu 7 etaje unde sunt fete macelarite... Nu?

Plus ca suntem minori si cand ne vor intreba de parinti... Ne vor duce la orfelinat..

Mama... Nu mai suport...

Am auzit un scartait...

-C-Ce e aia???

-Ce sa fie? Nu e nimic.

-Am auzit ceva..

-Ti s-a parut..

Imi era frica de orice... Si mi-a sunat deodata telefonul...

"Somebody mixed my medicine.."

-A..Alo?...

-Andreea?

-Cine esti?

-Chiar nu-ti dai seama?

-Nu...

-Sunt... Sunt mama ta...

-Imposibil! M-ai parasit dupa nastere!

-Ba nu... Tatal tau te-a luat de langa mine si s-a mutat in alt oras...

-De ce minti?! N-am chef de glume, da?!

-Draga... Nu vorbi asa... Nu te mint... Stiu deja unde locuiesti... Vin la tine...

-C..Ce?

A inchis. Daca e defapt cineva trimis de Drew... Dar stai... Drew e mort... Sau poate nu?... Paranoiaaa!

Am auzit soneria. Am cobirat si m-am uitat pe oblonul usii. Era o fata destul de tanara... cu parul albastru... Si... Ochii verzi... Era chiar frumoasa... Si semana vag cu mine... Am deschis.

A sarit si m-a imbratisat.

-Andreea! In sfarsit te-am gasit!

-Ce?

-Chiar sunt mama ta... Nu te mint... Uite! Am un test de ADN... Vezi?

-Da... Dar cum?!

-E o poveste lunga...

~Flashback~

~Perspectiva lui Lena(mama lui Andy)~

Era toamna si ploua...
Stateam cu Daniel... Ma simteam bine. Chiar daca imi era frig si Dan si cu mine eram la o casa abandonata... Ma simteam bine in preajma lui. Era atat de bun cu mine... Dar.. Imi e frica de cum va reactiona la "veste".

-Dan?...

-Da?

Avea ochii atat de primitori si caldurosi cand se uita la mine... Chiar daca eram "Eu"... Cu parul meu verde si cu pierce-urile mele in nas, limba si buza... Mai am si multe tatuaje... Multi oameni cand se uita la mine parca ar vrea sa ma omoare... Odata, o fetita mica de vreo 3 ani a tipat catre mama ei ca arat ca o "Emo"...