I never had a happy ending...

Ne intoarcem acasa!

~Perspectiva lui Andy~

Noah a cazut pe jos ca mort. Am sunat la salvare. Spital. Plans. Tigari. Lesin.

M-am trezit intr-un final la spital.

-Oh, domnisoara Salkitt! V-ati trezit!

-Ce? Cat am dormit?

-Doar 1 ora.

-Bine. Unde e Noah?

-Noah...

-Nu imi spuneti ca este mort!!!

-Nu este. Dar este intr-o stare foarte vulnerabila... Daca ceva va decurge rau...

-N-Nu... Pot sa il vad?

-Desigur.

Am ajuns in fata unei usi pe care scria 116. Am intrat. Era destul de intuneric.

Noah era intins pe pat... Parca era mort. M-am apropiat...

-Oh... Noah...

Lacrimile au inceput sa mi se rostogoleasca reci pe obrajii mei calzi.

-Te rog... Nu ma lasa singura...

-Nu te voi lasa.

Mi-a soptit incet si slab.

Din mici stropi, lacrimile mi s-au transformat in siroaie necontrolate.

-Nu plange... V-Voi fi bine... Dar trebuie sa iti spun ceva...

A inceput dar nu a mai terminat. Aparatele au inceput sa o ia razna. M-am speriat ingrozitor.

Niste doctori au intrat val vartej in camera si l-au resuscitat pe Noah.

Si-a revenit.

-Domnisoara Salkitt, va rog sa il lasati pe Noah sa se odihneasca.

Am iesit si am mers pe holul spitalului.

M-am asezat pe un scaun si mi-am pus castile in urechi. Cantecul "Tears don't fall" de la Bullet for my Valentine a inceput sa imi rasune puternic in urechi, facandu-ma sa nu mai plang.

"With bloodshot eyes I watch you sleeping"

"The warmth I feel beside me is slowly fading"

"Would she hear me if I called her name?"

"Would she hold me if she knew my shame?"

...

Cantecul mi-a fost intrerupt de o doamna ciudata.

Era foarte slaba, imbracata foarte dubios, avea parul blond si ochii albarstii. Semana ciudat de mult cu Noah, doar ca ochii ei exprimau ura, ai lui Noah tristete si iubire.

-Tu esti spalacita aia? Andreea?

-Multumesc de compliment. Cine intreaba?

-Mama lui Noah.

-De ce esti aici?! Ce mai vrei de la el?!

-Stai cuminte fha, proasto! Am venit sa semnez niste acte ca atunci cand Noah va fi eliberat, e liber. Sa nu ma trezesc cu el pe cap.

-Aham. Si 2 insulte in mai putin de 1 minut. Wow. Impresionant. am spus sarcastic dandu-mi ochii peste cap.

...

Dupa 1 luna in care Noah a stat doar in pat la spital, eu am stat mai mult cu el. Nu am mai mancat.

Nu mai suportam...

-Te rog... Trezeste-te...

-Sunt aici...

In sfarsit Noah s-a trezit! Dupa atata timp! In sfarsit!

-Te iubesc! Hai sa mergem acasa!

-Si eu pe tine... Haide...

Am impacetat lucrurile lui Noah si am plecat acasa in sfarsit.