Cappuccino

Capitolul 1

CAPITOLUL 1

Clara a intrat în cafenea, zâmbindu-i lui Melanie. I-a făcut semn cu mâna. Melanie știa deja ce voia. Un cappuccino. I l-a pregătit imediat. Clara s-a așezat pe scaun, la masa care stătea ea de obicei. Și-a scos din geantă o cartea și a așteptat trei minute ca băutura ei să ajungă. Tocmai atunci putea să înceapă să-și citească cartea. Melanie s-a apropiat de masa ei, zâmbind. 

— Aici ai băutura, a spus, punându-i-o pe masă. 

Clara i-a zâmbit și ea. A luat cana și a sorbit din lichidul maroniu deschis. Era cu mult lapte, așa cum îi plăcea ei. A deschis cartea la pagina 243, la acea pagină a rămas ieri. A început să citească, fiind foarte atentă. Ea citea încet și când nu înțelegea o propoziție, o recitea și mai încet. Voia să priceapă tot și să se învăluie în lumea prezentată de autor, lăsând-o pe cea a oamenilor în ghiara altora. 

***

Casian stătea plictisit în pat. Era nou în acest oraș și avea doar un singur prieten, Daniel, care era de asemenea și vărul lui. S-a ridicat brusc în șezut și s-a încruntat. Nu avea de gând să stea toată vara închis în camera lui. 

— Daniel, unde am putea merge noi, acum? a întrebat blondul. Brunetul a zâmbit la verișorul său. 

— Este o cafenea la colțul străzii. O să-ți placă acel local, acolo vin cele mai frumoase fete, a rostit Daniel. 

— Haide să mergem, a spus Casian, ignorând comentariul verișorului lui despre fete.

S-au ridicat amândoi și au plecat. Casian era foarte bucuros. Îi plăceau la nebunie cafenelele. Pe lângă faptul că găsea fete acolo, ele îl linișteau. Au intrat în cafenea. Era una frumoasă, nu era la fel ca cele din Brisbane, dar se asemănau. 

— Mă duc să iau ceva de băut, tu caută o masă, a spus Daniel. 

Casian a dat din cap. S-a uitat prin toată cafeneaua, dar ochii lui s-au oprit pe o fată care stătea ascunsă în colțul localului. Norocul era de partea lui, se pare. Era o masă liberă fix lângă a ei. S-a dus la ea repede, ca nimeni să n-o ocupe înaintea lui. S-a trântit pe scaun, ușurat. 

Continua să se uite la ea, dar fata brunetă nu-l băga deloc în seamă. Era prea absorbită de cartea pe care o citea. Își bulbuca ochii din când în când atunci când citea o propoziție interesantă. Era drăguță. 

— Uite aici, a spus Daniel când s-a așezat în fața lui, punând un pahar pe masă, luându-i posibilitatea de a o mai vedea pe fată. La cine încerci să te uiți? l-a întrebat Daniel, întorcându-se. A râs. Oh, nici să nu te gândești, Casian. 

— E un fel de fată populară care are prieten? a întrebat Casian, privind-o în continuare pe brunetă, care acum râdea. 

— Nu, dar ea mereu citește. Tu niciodată nu citești, decât dacă primești un mesaj pe telefon și rar se întâmplă asta, pentru că, ghici ce, nu-ți place să citești! s-a răstit Daniel. 

— Ce bea? a întrebat Casian, nebăgându-l în seamă. S-a ridicat ușor, încercând să se uite la ea peste umărul verișorului său. Dă-te! a exclamat când n-o putea vedea. Cum o cheamă? 

— Nu știu ce bea ea de obicei, nu mă prea interesează. O cheamă Clara Vermundo. 

Casian a zâmbit când Clara și-a ridicat privirea. O chelneriță a venit să-i schimbe cana goală cu alta plină. Clara îi spusese ceva chelneriței, dar Casian nu a putut să o audă. S-a ridicat de pe scaun, vrând să se ducă la ea, dar Daniel l-a prins de braț, oprindu-l. 

— Stai locului, Casian. Fata te va expedia de la primul cuvânt pe care-l scoți pe gură, a spus Daniel. Ești un analfabet. 

Dar Casian nu-l băga în seamă. Se încăpățâna, voia neapărat să vorbească cu ea. Și-a smuls brațul din mâna lui Daniel și s-a dus la masa ei, fiind tot numai un zâmbet.

— Bună, sunt Casian, s-a prezentat el. Fata și-a ridicat capul din carte, uitându-se timidă la băiat. 

— Sunt Clara.