Cappuccino

Capitolul 4

CAPITOLUL 4

— Încetează, a rostit Clara, neluându-și ochii din carte. Încetează, a ridicat ea puțin vocea când Casian nu stătea cuminte. Încetează! a țipat de data aceasta mai tare.

Casian a încetat s-o mai lovească, acum stând cuminte. Câțiva oameni din cafenea și-au întors privirea spre masa lor atunci când Clara țipase. El a rânjit. Scopul lui era s-o facă să se enerveze ca să-i accepte propunerea. Refuza să fie prieten cu el și nu suporta gândul ăsta. O lovise timp de un sfert de oră în picior în timp ce ea încerca din greu să-l ignore. Acum, răbdarea ei nu mai putea sta închisă. Îl suportase prea mult. Acum, mai avea puțin și exploda de nervi. 

Casian a reînceput s-o lovească pe sub masă. Clara a închis cartea, trântind-o pe masă. Oh, acum chiar nu mai rezista. Mai că mai avea puțin și-l lovea în față. A luat repede o gură din cappuccino, încercând să se calmeze. Și chiar reușise. Cappuccino făcea mereu minuni.

— Bine, o să fim prieteni. Dar îți dai seama că o să stăm toată ziua aici, citind câte o carte, nu? a spus ea. Casian s-a uitat la ea cu ochii bulbucați. În ce se băgase acum? 

— De ce să citim? a întrebat repede. Putem sta și vorbii, este mai simplu! Și în plus, o să ne cunoaștem mai bine!

— O să fim prieteni, nu? Casian a dat din cap, aprobând. Prietenii fac de obicei lucruri împreună. Mie tot ce îmi place este să citesc, Casian. Și m-aș bucura ca și tu să faci asta. Ți-am spus mai devreme că gramatica ta este de baltă. 

— Dar asta nu înseamnă că dacă citesc o să fie mai bine. Adică... Clara! se plânse el. 

Clara a ridicat din umeri, nepăsătoare. Acesta era prețul prieteniei lor. Nu-l plătea, nu-l avea. Telefonul îi vibra în buzunar. Clara l-a scos și s-a uitat la ecran. Era mama ei. I-a refuzat apelul și a aruncat telefonul nervoasă pe masă. Nu voia să se ducă acasă. 

— Era mama ta? a întrebat-o Casian. Clara s-a uitat la el întrebătoare. Tu stai numai în cafeneaua asta, nu ai aproape niciun prieten, Clara. Și nici să nu îndrăznești să negi, că este adevărat! a continuat, când Clara a vrut să deschidă gura. 

— Bine, poate este adevărat. Dar pur și simplu nu suport oamenii, sunt falși și insuportabili, exact ca vărul tău. Sunt în același liceu ca el și tot timpul de lua de mine. Nu era corect! Mă și mir că acum a încetat, Casian. 

— Tu cumva nu vrei să fii prieten cu mine doar pentru ce face sau ce făcea Daniel? a întrebat Casian dezamăgit. 

Clara nu mai știa ce să spună. Într-un fel, era adevărat. La început îi fusese frică ca Casian să nu fie la fel ca Daniel, dar deși i-a dovedit contrariu, ea nu putea sta pe lângă el. Nu-l suporta, era prea energic pentru ea, și nu putea face o excepție. 

— Oh, Doamne. Încetează, Casian. Nu te compar cu vărul tău. 

Mințea. Casian îi aducea aminte de Daniel. 

Amândoi sunt la fel de proști.