Cappuccino

Capitolul 7

CAPITOLUL 7

De când a cunoscut-o pe Clara, Casian începea să facă numai minuni. A doua zi, de dimineață, s-a dus la bibliotecă și a mai împrumutat o carte. Voia s-o surprindă. Nu-i mai făcea încă un referat, acum voia să citească o carte cu ea de față. 

 Spera ca Clara să fie doar foarte surprinsă. 

***

A deschis cartea, încruntându-se. A oftat resemnat. Trebuia să facă asta. Pentru cultura lui - de care nu dădea nici doi bani - și pentru prietenia cu Clara. O aștepta pe Clara, nu voia să înceapă înaintea ei. De fapt, el nu voia să înceapă deloc, dar asta este altă poveste. 

Clara s-a așezat brusc pe scaun. Casian nici nu observase când venise. Bruneta și-a scos o carte din geantă, așa cum făcea de obicei. Nici nu-l băga în seamă pe blond. Buzele lui Casian s-au strâns  într-o grimasă. 

 — Bună Clara, a rostit blondinul. Clara și-a îndreptat privirea spre el. Și-a ridicat sprâncenele și s-a uitat șocată la cartea din mâna lui. Era cartea pe care o citise atunci când ei s-au întâlnit. 

— Ce faci? a întrebat încă șocată bruneta. 

— Mă gândeam să citesc. Am văzut că îți place cartea asta și am vrut s-o încerc și eu, a răspuns, zâmbind. 

Păcat că mințea. Nu voia s-o încerce deloc! Acum voia doar să facă surf. Se întreba dacă lui Clara îi place surf-ul, adică, este frumos. Tuturor trebuie să le placă, nu?

— Clara, îți place surfing-ul? a întrebat dintr-o dată Casian. Clara a pufnit. 

— Îmi este frică de apă. 

Casian și-a dat ochii peste cap. Fata aceasta nu făcea nimic! Ba îi era frică de apă, ba de el, ba de oameni, îi era frică de orice! Dar de ce nu îi era frică de o carte? Te poți tăia, îți poate da dependență - de s-ar fi întâmplat asta și la Casian- și îți dă dureri de ochi și câteodată de spate! Casian a început să citească cartea fără să mai comenteze. Mai bine tăcea până nu o enerva și mai rău pe Clara.

Casian a oftat. Trecuse deja jumătate de oră de când începuse să citească cartea și era deja la pagina zece. Liniștea aceasta îl deranja. Azi cafeneaua era mai liberă, fiind decât patru, cinci cupluri. În ce zi erau? Luni? Marți? Nici nu știa, era vară, el niciodată nu-i păsa de timp. 

Și-a ridicat privirea și s-a uitat la Clara. Și-a bulbucat ochii când a văzut că ea ajunsese deja la jumătatea cărții în doar treizeci de minute. Fata aceasta era clar un geniu. 

— Clara, o săptămână întreagă am făcut ceea ai vrut tu. Ce ar fi dacă am face o zi ceea ce îmi place mie! a spus de-o dată Casian. 

Clara a tras adânc aer în piept. 

— Nu vreau să mor, Cas.