CAPITOLUL 6
Casian stătea îmbufnat pe scaun. O aștepta pe Clara, la fel cum făcuse și ieri. Nu voia să plece până când nu vorbea cu ea. Nu putea să creadă că luase țeapă de la o fată, care nu are niciun prieten pe deasupra. Căzuse de prost.
Când intrase în cafenea, trebuia să suporte privirea cu puțină milă în ea și râsul lui Melanie. Asta devenea insuportabil pentru el! Niciodată nu pățise așa ceva. Era anormal pentru el ca o fată să-l refuze și să-și bată joc de el.
Dar era puțin și vina lui. Trebuia s-o lase să se gândească. Ea este o fată deșteaptă, punea lucrurile cap la cap. Nu accepta o prietenie, pur și simplu. Dar asta i se părea ciudat. Nu-i cerea să fie iubita lui. El doar voia o prietenă, care să fie fată. Și puțin normală.
Într-un final, Clara își făcuse apariția în cafenea. Casian a răsuflat ușurat, când vedea că se îndrepta spre el. S-a așezat pe scaunul din fața lui, așa cum făcea ea de obicei. Și-a scos din geantă o carte, după aceea a aruncat geanta pe jos, la piciorul scaunului ei.
— Foarte amuzant, a spus Casian, uitându-se dur la ea. Chiar a fost amuzant, să știi, a continuat când Clara s-a încruntat la el. M-am oprit în mijlocul drumului, ca un prost, și de-abia atunci mi-am dat seama că tu nu ai numărul meu. Știi, m-au înjurat oamenii pentru că m-am oprit așa de brusc. Este numai vina ta.
— Păi dacă ești prost, a spus. Și nu comenta pentru că tu ai spus că ești un prost, Casian, a rostit repede Clara, închizându-i gura blondului.
— Bruneto, m-am comparat cu unul, nu am spus că sunt. Nu sunt chiar așa de prost.
Clara s-a uitat la el. Toată această fază cu prostul o amețea și ea tot la concluzia că el este prost ajungea. Nimeni nu-i putea schimba mintea. Din păcate, era o fată încăpățânată și câteodată nu putea vedea prin om. Ea vedea doar ce-i la suprafață.
— Casian, îmi faci o favoare? a întrebat Clara. Casian a dat din cap în semn de da. Îmi aduci un cappuccino? a întrebat, zâmbind fals.
— Oh, și când mă întorc să nu te mai găsesc aici? Nu, fă-i semn lui Melanie să-ți aducă.
Clara a gemut, de unde știa că asta era intenția ei? Casian s-a rezemat cu spatele de spătarul scaunului, zâmbind. Îi plăcea să o vadă pe Clara așa, necăjită.
— Și dacă ți-aș zice că mâine chiar vreau să ne vedem, o să te duci să-mi iei un cappuccino? a întrebat bruneta, speranța citindu-se în ochii ei albaștrii.
— Și eu ar trebuii să te cred, Clara? a întrebat blondul.
— La naiba, ești un nesuferit, Cas.
Tocmai îi spusese Cas?

CITEȘTI
Cappuccino
Fiksi RemajaEi îi plăcea să bea mereu cappuccino la cafeneaua de după colț, având câte o carte în mână. Carte dedicată Elenei. ©2014 by Vilhemina / Thormented. All rights reserved.