Cappuccino

Capitolul 9

CAPITOLUL 9

— ... Ne-am înțeles? a spus Clara. Casian și-a îndreptat buimac privirea spre ea. Nu o ascultase deloc, era atent la telefonul lui. Daniel trebuia să-l sune. Clara i-a observat privirea. Iar nu ești atent! se plânse. 

Azi se întâlnise din nou la cafenea, și surprinzător sau nu, Clara nu adusese nicio carte cu ea. Azi, doar vorbise ca niște oameni normali. Bine, mai mult Clara vorbise pentru că Casian era cu ochii în telefon mai tot timpul. 

— Am spus că vreau să fim prieteni, a rostit Clara, roșind. Ochii lui Casian începuseră să sclipească de bucurie. Nu te bucura așa! a țipat la el Clara. Fac asta doar pentru că îmi pare rău că am vomitat ieri pe tine. Aia chiar a fost jenant. 

Casian a zâmbit. După ce vomitase, Clara începuse să râdă de el. A fost jenant și pentru Casian, dar râsul ei a dat totul la o parte, făcându-l să zâmbească amuzat. Acela fusese cel mai ciudat și comic moment din viața lui. Și petrecut cu Clara, desigur.

 — Doar de asta ești prietenă cu mine? a întrebat blondul, ridicând din sprâncene des. 

— Da, doar de asta. De ce? a întrebat, uitându-se plictisită la el. Mai bine își aducea o carte și o citea bine mersi, decât să stea de vorbă cu el. 

— Credeam că este din cauza sărutului. Ți-a plăcut? a întrebat-o. 

— Cas, am vomitat după aceea, tu ce crezi? a spus bruneta ironică. 

Casian s-a înroșit la față. Asta era foarte jenant. A continuat totuși s-o tachineze pe tema asta. I se părea amuzant când vedea că Clara roșește. Era și mai drăguță.

— Și... Cum reziști? a întrebat Casian. Clara s-a uitat urât la el și l-a lovit în genunchi nervoasă. Ura când cineva își bătea joc de ea. Au, la naiba, Clara, asta a durut rău de tot! 

— Ești băiat mare, o să-ți treacă! a exclamat Clara, dându-și ochii peste cap. Casian a murmurat ceva, ducându-și mâna la genunchi, masându-și-l. Îl lovise rău de tot puștoaica aceasta. 

Clara a gemut ușor, ducându-și mână la burtă. O ustura stomacul și îi era foarte foame. Azi dimineață nu avusese timp să mănânce. Casian s-a uitat la ea cu o sprânceană ridicată, izbucnind după aceea în râs. Zgomotele stomacului ei erau foarte haioase şi într-un fel ciudate. 

— Ţi-e foame? a întrebat Casian, luând o gură din cafeaua lui. Azi nu luase cappuccino nici el, nici ea. 

— Nu, stomacul meu s-a gândit să-ţi facă ţie o serenadă, a răspuns sarcastică Clara, făcându-l pe Cas să-şi dea ochii peste cap.

— Haide, mergem să mâncăm. 

Casian a prins-o de mână pe Clara, ridicând-o de pe scaun. Bruneta n-a mai protestat, îi era foarte, dar foarte, foame. Şi se gândea că poate plăteşte el.