Cappuccino

Epilog

EPILOG

— Ai mers cu mine să mâncăm doar pentru că știai că eu o să plătesc? 

Blondul era nervos. Nu-i venea să creadă că Clara acceptase invitaţia lui doar pentru că mâncarea era gratis. Bine, şi el ar fi făcut asta - adică, mâncarea gratis era cea mai gustoasă - dar acum era puţin rănit... Puţin mai mult. 

Clara i-a zâmbit ruşinată. Acum că spusese asta, chiar suna rău. Dar o usturase burta rău de tot şi invitaţia lui era aşa de tentantă. Nu putea nicidecum să o refuze! Clara și-a dres glasul și s-a foit ușor neliniștită, fiindu-i rușine să vorbească.

—... Îmi era foame, ce voiai să fac? a întrebat, lovindu-l în umăr. Își făcuse un obicei ca să-l lovească, se pare. El s-a încruntat nervos. Care-i problema ta, Cas? 

Clara s-a oprit din mers, punându-și mâinile în piept și uitându-se la el cu ochii mijiți. Își dăduse seama că blondinul era furios, dar nu înțelegea de ce este așa de nervos. Clara se simțea de parcă îi omorâse un membru din familie și acum el îi ține pică. 

— Credeam că mergeai doar pentru că voiai să stai cu mine, pentru că suntem prieteni, dar nu, tu ai mers doar pentru că eu plăteam mâncarea! s-a răstit la ea, Casian. Clara și-a dat ochii peste cap. 

— De fapt, inițial am mers cu tine pentru că suntem prieteni, dar după aceea ai spus tu l-a sfârșit că plătești și... 

— ... și ai zis să-l las pe prost să facă asta, nu? a întrebat. 

— Ah, uită-te la noi. Avem prima ceartă! a spus Clara, încercând să-l facă să se simtă mai bine, dar era clar că nu reușise. 

— La naiba, nu pot fi supărat pe tine.

Clara a răsuflat ușurată. Scăpase de data aceasta. S-a apropiat de Casian și l-a îmbrățișat strâns, răzând când el a gemut. Clara s-a depărtat de el și s-a ridicat pe vârfuri, sărutându-l fin pe obraz, ținându-i tare maxilarul în mâna ei mică, ca nu cumva ca blondinul să se întoarcă și să iște să-l mai sărute încă odată de-adevăratelea. 

— Clara, ce o să facem mâine? a întrebat Casian, punându-și brațul peste umerii fetei. Au început să meargă, unul lângă altul. 

— Mergem la cafenea și citim. 

Casian a protestat cu un geamăt. Și-a lăsat capul pe spate, închizând ochii și oprindu-se pentru câteva secunde din mers. Nu mai voia să mai citească. Îi era de ajuns două cărți, din care una nici n-a terminat-o. Numai atunci când auzea numele lor, mai că avea să fugă. 

— Și după aceea, mergem unde vrei tu. Dar nu la surfing! a țipat repede. 

Casian a dat din cap, zâmbind. Acum erau prieteni.