Trecuseră mai bine de douăzeci și patru de ore și Jimin se afla în fața geamului, continuând să se holbeze la Lună. De data asta putea să vadă trăsăturile acelui băiat mai bine.
Chipul său era ca de porțelan. Nu avea nici o imperfecțiune. Avea pielea enorm de albă. Dacă l-ar vedea Albă-ca-zapada ar fi geloasă pe el. Gândește Jimin.
Avea pe el o cămașă albă care îi ajungea până în dreptul genunchilor și niște sosește de aceeași culoare care îi treceau cu un deget peste glezne.
Este perfect.
Știu. Jimin aude o voce groasă și somnoroasă în capul său.
Cine ești?
Yoongi. Băiatul acela de pe Lună pe care îl admiri atât de mult. Îi răspunde din nou acea voce.
Jimin se uita uimit. Maxilarul lui aproape atingea podeaua din cauza uimirii. Era uimit pentru că nu se aștepta ca din atâtea milioane pe persoane, acel 'Yoongi' să vorbească tocmai cu el.
Totul este în imaginația ta, Park Jimin.
CITEȘTI
the sun and the moon ||yoonminseok||
Fanfiction"Sunt atât de pur încât am putut să vă vad, dar oare merit strălucirea voastră?" yoonminseok A.U. #54 în fanfiction - 11.01.2019 #10 în proză scurtă - 19.01.2019:14.01.2019